Palme Intelectuale

Cu un PH al dracu' de scăzut

Archive for the month “decembrie, 2011”

Cele mai idioate argumente pe care le-am auzit în ultima vreme


În ultimele luni am auzit multe inepţii, dar 3 idioţenii au băgat groaza-n mine. Mi-am zis că, dacă unii dintre semenii mei au capacităţi intelectuale atât de reduse, viitorul nu arată foarte bine.

Mă rog, o fac şi eu pe elevatul. De fapt, am zis cam aşa:

„Băi, dacă oligofrenii ăştia apucă să-şi transmită genele, o luăm în bot ca specie! Grav! Ca la box! Crunt. Şi cretinii ăştia pot să dea peste alţi idioţi la fel de mari, dar influenţabili, care să le-adopte părerile şi să le behăie mai departe! Căcat!”

Reţineţi spusele mele, pentru că, peste 200 de ani, urmaşii urmaşilor urmaşilor urmaşilor (şi mai adăugaţi) voştri le vor învăţa la şcoală. Vor fi în manualul de istorie, la capitolul „Începuturile colonizării spaţiale”, care va vorbi despre un om care, dintr-un motiv necunoscut, a plecat de nebun prin Univers şi a colonizat o planetă. Vă dau un citat din capitolul respectiv: „Nu se ştiu multe despre motivele care l-au determinat să părăsească vechea Terra, dar se crede că simţea că nu mai are destul aer.”.

Mă rog, uite cele 3 inepţii. Ţineţi cont, provin de la oameni cu 2 mâini, 2 picioare şi un cap. Oameni care respiră. Aerul nostru! Şi apropo, dacă ai spus vreodată aşa ceva, mă-ta a născut o vită.

1. „Nu, bă, am văzut pe Antena 3, Băsescu duce ţara de râpă!”

Sfinte! Nu poţi să spui aşa ceva şi să ceri să ţi se respecte dreptul la viaţă. N-ai un asemenea drept! În cel mai bun caz, ai dreptul să trăieşti ca să se facă experimente pe tine.

În primul rând, consider că trebuie să fii cam redus mintal ca să te uiţi la Gâdea, Badea şi restul bufonilor de la Antene cu alt scop decât:

a) să râzi de prostia lor;

b) să te enervezi;

c) să vezi cât se poate bălăci în noroi un lingău cu pretenţii de jurnalist;

d) să-ţi aminteşti că există pe lume chestii mai scârboase decât Crin Antonescu.

Nu, plictiseala nu e o scuză. Pentru asta cauţi o emisiune despre croşetat.

Dar, bine, să spunem că te uiţi la cum mănâncă Gâdea căcat cu iz politic şi ţi se pare interesant prin faptul că ajungi să-nţelegi perspectiva lui, chit că e un limbric iubitor de cururi voiculesciene. Că tu zici că are logică şi părerea lui. Just, are. Dacă faci abstracţie de realitate. Dar la altceva vreau s-ajung.

Să-ţi însuşeşti părerile lui Gâdea şi să foloseşti numele lui Gâdea ca argument în sprijinul părerilor lui Gâdea e ca şi cum te-aş scuipa în gură şi ai cere mai mult, că e un elixir care va creşte respectul pe care ţi-l arată cei din jur.

Nu ştiu ce merită să păţească un om care crede că sunt obiective şi corecte părerile unor scursuri care lucrează pentru un om la care au datorii măricele, om care, întâmplător, este aliat (sau servitor, dar asta-i altă discuţie) al unora pentru care puterea e un fel de El Dorado. De fapt, vorbesc prostii. El Dorado era făcut din aur. Pentru stimabilul Crin Antonescu, puterea ar fi o combinaţie între platină şi diamant. La pătrat.

2. „Dacă-i eutanasiem, nu vor fi mai puţini.”

Normal, era vorba despre câinii vagabonzi.

Şi mi se pare corect. De fapt, matematicienii greci au demonstrat că, oricât ai scădea dintr-un număr, acesta este constant. Dacă ai 4 şi scazi 2, vei avea în continuare 4. Exact, învăţătoarea ta n-a avut dreptate.

Cu ocazia asta, să lămurim o problemă pe care ne-am pus-o cu toţii în copilărie: de unde dracu’ are Ana aşa multe mere?! De fapt, Ana are 10 mere şi mănâncă 20 de mere pe zi. Şi are constant aceleaşi 10 mere. Din acelaşi motiv pentru care, dacă avem 10 câini şi eutanasiem jumătate, vom avea tot 10 câini.

Matematica e fascinantă, nu?

3.  „Nu vreau să fiu contrazis(ă), aşa că mai bine laşi cum spun eu, da?!”

Nu, pentru că n-ai dreptate, iar eu nu pot să fiu de acord cu o tâmpenie. Aş putea să-ţi fac pe plac şi să te las să crezi c-ai avut dreptate, dar, dacă eşti destul de tâmpit(ă) încât să spui aşa ceva, există riscul ca, dacă mă prefac că sunt de acord, să ţi-o iei în cap şi să fie mai greu să-ţi închid gura data viitoare când ai chef să fii aprobat(ă) pentru că nu vrei să fii contrazis(ă).

Nimic nu e mai iritant decât un cretin căruia, din politeţe, i-ai dat gratuit dreptate la un moment dat. Că el nu pricepe că nu toate situaţiile seamănă între ele şi vine cu argumente irefutabile de tipul „Mai ştii când ziceai că… şi eu ziceam că… şi ai ajuns să zici ca mine? Ce, acum nu poti să te-nşeli?”. Şi nu prea ai ce să-i spui, pentru că e puţin probabil să-l convingi că e prost şi e aiurea să-i spui că n-a avut dreptate nici atunci, dar ai vrut să-l faci să se simtă bine.

Oricum, ăsta nu e argument. E un fel de „Ştii, eu sunt bătut(ă) în cap şi am multe idei eronate, dar vreau să mă laşi să cred că am dreptate, ca să mă simt bine în pielea mea.”. Nu picaţi în cursa asta, că e dată dracului!

Şi sunt şi altele. Astea sunt cele mai mari la care mă pot gândi în momentul acesta. Pe măsură ce-mi amintesc sau aud altele noi, le trecem aici.

Să nu v-aud cu mostre din astea de inteligenţă, că am mâinile reci şi n-aş vrea să răciţi la gât.

Post Navigation