Palme Intelectuale

Cu un PH al dracu' de scăzut

Archive for the day “februarie 29, 2012”

Evoluţia s-a-ncheiat, pregătiţi-vă să vă-ntoarceţi în peşteri


Ieri am vorbit cu un client care voia să aibă un anumit număr de telefon. Adică ştia exact ce număr voia să aibă; era aproape identic (diferenţă de o cifră) cu un număr pe care-l avea deja, ceea ce-l făcea mai uşor de reţinut. Atunci mi-am dat seama că n-am exagerat când am spus că soarta speciei umane se află sub semnul întrebării.

Ştiu că unora nu li se pare mare lucru, dar vă reamintesc că un număr de telefon înseamnă 10 cifre. Atât. Nu teoria universurilor paralele, o ecuaţie de gradul II sau istoria Chinei. Dacă eşti capabil să reţii 10 cifre, eşti capabil să-ţi înveţi numărul de telefon. Există maimuţe în stare de aşa ceva.

Se pare că unii consideră că e prea greu. Şi nu, imbecilul de aseară nu era un caz izolat, mi s-a-ntâmplat de prea multe ori să cer cuiva numărul de telefon şi persoana respectivă să nu-l ştie. Şi să spună, ca scuză, că nu-şi încarcă memoria „cu aşa ceva”.

Trăim într-o epocă în care nu prea mai e nevoie să reţinem sau să gândim. Epoca în care pe ambalaje există indicaţii foarte clare cu privire la ce nu trebuie făcut cu un produs (nu mânca iPod-ul, nu-ţi turna vopseaua în ochi, nu lăsa bricheta la-ndemâna copiilor), proştii sunt protejaţi şi compătimiţi, iar sistemul educaţional trece printr-o revoluţie idioată. Da, sunt de acord cu modificarea filozofiei aplicate în şcoli şi cu actualizarea programei, dar am o problemă cu discuţiile interminabile despre cum ar trebui să nu-i forţăm pe copii să-şi solicite prea mult creierul, pentru c-o vor face şi singuri când e necesar. Am spus-o de multe ori: copilul este un animal care trebuie dresat. Trebuie-nvăţat să fie disciplinat şi să-şi pună creierul la contribuţie. Într-un mod organizat, eventual.

Dar cum dracu’ să-şi exerseze creierul când stă toată ziua cu ochii în monitor sau cu balele-n barbă şi cu telecomanda-n mână? Citit? Nu, că e inutil. Ieşit afară? Nu, că e periculos. Rezolvat probleme, găsit soluţii? Neah, Google. Nu găseşti răspunsul pe Google, dar găseşti fragmente de răspunsuri pe mai multe site-uri? Trebuie să le pui cap la cap? Faci singurul lucru de bun-simţ: întrebi pe un forum, poate-ţi dă cineva mură-n gură. Dacă nu, oricum nu merită.

Aţi observat că oamenii care trăiesc în faţa televizorului nu prea sunt în stare să abstractizeze? Pune-i să lucreze cu un concept pe care trebuie să şi-l imagineze ca să-l înţeleagă şi le-ai dat de lucru pentru 2-3 ani. Explicaţia e simplă: televizorul îţi oferă imagini. Ce trebuie să-ţi mai imaginezi? Primeşti totul pe tavă. Iar imaginaţia e ca un muşchi: dac-o foloseşti des, e din ce în ce mai eficientă. Dacă nu, vei căuta să legi orice concept nou de o imagine cunoscută, ca să ai un reper.

La fel e şi memoria: azi nu vrei să reţii un număr de telefon, mâine-ţi scrii pe o foaie parola de Messenger, peste o săptămână trebuie să te uiţi în buletin ca să dai adresa corectă. Exagerez, dar nu cu mult. Şi încă suntem la-nceput. Mă-ntreb cum va fi peste 5 sau 10 ani.

Nu mă-nţelegeţi greşit, nu m-ar deranja în mod deosebit împărţirea societăţii în gânditori şi drone; nu e prea greu să vă imaginaţi în ce categorie m-aş încadra. Dacă nu vă puteţi imagina, ştiu eu cam în ce categorie v-aţi încadra voi. Nu, nu-ncercaţi să-nţelegeţi, nu-i nevoie. Rolul pe care-l veţi primi nu presupune să gândiţi.

Problema e că numărul proştilor este invers proporţional cu gradul de siguranţă în viaţa de zi cu zi. Un imbecil este în stare să te omoare încercând să deschidă o sticlă de şampanie. Un cretin goleşte o sticlă de gin, apoi sare la volan, să nu-ntârzie la-ntâlnirea cu Sfântul Petru. Şi mai ia câţiva oameni cu el. Altul vede un transformator electric care scapă scântei şi pune furtunul pe el, să nu izbucnească, Doamne fereşte, un incendiu.

Sau, pur şi simplu, imbecilul nu-şi ţine gura şi te indispune. Că el are păreri despre orice şi e gata să le susţină până-n pânzele albe, chiar dacă nu e-n stare să le argumenteze sau măcar să-nţeleagă de ce le susţine. Sau să vadă implicaţiile pe termen mediu şi lung ale ideilor lui.

Lăsând gluma la o parte, vreţi  să renunţăm la inteligenţă şi să devenim nişte dependenţi de smartphone şi Internet, când acestea din urmă sunt rezultate ale gândirii? Aţi citit „Maşina timpului”? Dacă nu, aţi văzut filmul? Eloii au ajuns Eloi tocmai pentru că n-au mai întâlnit niciun fel de provocări în viaţa de zi cu zi. Bineînţeles, creierul a-nceput să involueze.

Dacă asta e ideea, mai bine renunţăm de acum la traiul civilizat şi tehnologie şi ne-ntoarcem în sălbăticie. Aveţi curaj? Eu am. Consider că mă pot adapta destul de uşor şi sunt în stare să fac nişte lucruri necesare pentru a supravieţui, cum ar fi ascuţirea unei suliţe sau înţelegerea comportamentului animalelor, astfel încât să-mi măresc şansele de-a nu mă-ntoarce cu mâna goală de la vânătoare. Cred că mă descurc fără Google. Iar copiii mei îmi vor semăna. Voi ce spuneţi?

Şi nu mă tem de efortul fizic. Şi ăsta e un avantaj în zilele noastre.

Reclame

Post Navigation