Palme Intelectuale

Cu un PH al dracu' de scăzut

Dacă eram un pic mai prost, eram fericit


A venit primăvara. Și, odată cu ea, astenia de primăvară. Pe lângă asta, reintru, încet, dar sigur, în domeniul muncii, dat fiind faptul că sunt în training de 2 săptămâni. Am avut laptop-ul în service timp de 10 zile, iar acum am telefonul în service pentru cine știe cât timp. Deci activitățile mele de bază în timpul liber au fost înlocuite, dată fiind și lipsa de bani, cu nimic. Acestea sunt cauzele care m-au făcut să reflectez profund în ultimele câteva zile. Și să-mi pun aceeași întrebare pe care mi-am mai pus-o de câteva ori și pe care și-au mai pus-o sute de mii și milioane înaintea mea: ”De ce cântăm noi acest cântec?”.

Scuzele mele, încercam o ironie fină la Chirilă. Nu, întrebarea era, de fapt, imposibil de concentrat într-o singură frază interogativă. Era un conglomerat de întrebări, de genul ”ce fac acum?”, ”de ce fac ceea ce fac acum?”, ”ce vreau să fac cu viața mea?”, ”ce fac în privința asta?”, ”sunt fericit?” și, cel mai important, ”voi fi vreodată fericit?”.

Cred că oricine poate deduce că toate întrebările care ocupă în înșiruirea de mai sus o poziție de număr par sunt puse doar pentru că la întrebările care ocupă o poziție de număr impar, răspunsul a fost negativ sau, cel puțin, nu m-a satisfăcut. Dar, spre deosebire de ultimele dăți când am început să reflectez asupra scopului vieții și sensului fericirii, de data aceasta am decis să nu o mai fac de unul singur.

Ce este, de fapt, fericirea? Probabil cel mai abstract termen din lume. Pentru fiecare ea reprezintă altceva. Pentru un copil desculț de la colțul străzii, căruia îi e rușine până și să cerșească și care până acum o lună dârdâia de frig așezat pe guri de canalizare, fericirea e o pâine caldă și proaspătă numai a lui. Pentru Dinu Patriciu nu cred că mai există ceva ce poate obține sau face care să-i mai provoace acest sentiment înălțător, pentru că poate să le facă pe aproape toate, la câți bani și la câtă putere are.

Deci fericirea este ceea ce-ți lipsește? Ce se întâmplă când reușești să obții acel lucru? Ești fericit și-atât? Sau îți setezi un nou target după care să alergi pentru a gusta din nou din dulcele gust al fericirii? Nici așa nu e OK, zic eu. Toată viața să fie o goană după diverse lucruri care crezi tu că îți provoacă fericire, când tu ești, de fapt, dependent de goana în sine.

Atunci, poate sunt lucrurile mărunte care trebuie să te bucure în viață. Un răsărit de soare, un câine care cască simpatic, un zâmbet fugar în autobuz de la o fată drăguță sau un bătrân care nu vrea să-i cedezi locul în tramvai. Dar nici să vezi cum toți prietenii tăi își iau viața pe cont propriu, se mută, își fac o carieră și pun bazele unei familii în timp ce tu te bucuri de mărunțișurile vieții nu-i OK.

Poate că bine ar fi să existe o cale de mijloc. Mă gândesc că dacă ai putea să investești în viitorul tău, să-ți setezei target-uri pe care, dacă le vei atinge, știi că vei fi fericit, în timp ce reușești să ai și un pic de timp de tine și să fii și suficient de open-minded încât să nu lași micile bucurii ale vieții să treacă pe lângă tine, vei fi unul din cei mai realizați oameni din lume. Dar aici e problema, care s-ar fi putut ghici și după cum m-am exprimat până aici. Nu e suficient timp. Niciodată nu le poți face pe toate.

Și așa am ajuns să mă întreb dacă nu cumva fericirea este fix această idee de a încerca cumva să obții un balans între perfecționarea ta ca individ, pe orice plan îți dorești, și profitarea de clipele total întâmplătoare care îți pun zâmbetul pe buze. E important să știi să te bucuri de o bere băută cu cel mai bun prieten al tău pe bordură sâmbătă seara, discutând despre absolut nimic constructiv și, totodată, să lucrezi pentru redactarea lucrării de licență ziua următoare. Și, totuși, ceva parcă tot lipsește.

Scopul acestui articol nu este să vă prezint viziunea mea asupra semnificației cuvântului ”fericire”, deși poate că asta am reușit să fac, chiar și fără să-mi fi propus. Vreau să vă dați cu părerea și să-mi spuneți voi ce credeți că înseamnă fericirea. Și, mai ales, să încercați să dați un răspuns la cea mai profundă din întrebările pe care le-am lăsat în începutul post-ului: ultima. Nu vă grăbiți cu răspunsul. Rumegați-l atent.

N-are foarte mare legătură cu tema, dar chiar vreau să vă las cu melodia asta:

Reclame

Single Post Navigation

5 thoughts on “Dacă eram un pic mai prost, eram fericit

  1. It’s all about perspective. Probabil m-ai auzit spunand asta cu alte ocazii, but I really believe it. E un fel de motto dupa care imi ghidez majoritatea actiunilor fara cap si coada din viata mea. Perspectiva iti ofera de la sine raspunsuri la intrebari de tipul ” Ce e fericirea ? „. Daca treci in revista detalii marunte ce iti alcatuiesc existenta in the Here and Now, constati ca sufletul iti tresalta de cate ori mananci o inghetata la soare sau cand vezi un pusti ca face un balon de sapun prin care se propaga lumina, scanteind in culorile curcubeului. Pe masura ce iti ajustezi lentilele vezi ca ai o satisfactie enorma atunci cand primesti marirea de salariu si te duci sa sarbatoresti cu tovarasii pe Lipscani. Acelasi lucru e valabil si cand, I dunno, iei sala din prima sau cand your crush decides to respond with the appropriate feelings for you. Ceea ce vreau sa spun e ca fericirea nu e un ac in carul cu fan. Nu trebuie cautata, caci este deja sub nasul tau. Iar daca vrei o definitie mai putin ambigua, este starea de spirit care ruleaza pe fundal de cate ori ti se intampla ceva frumos, fie spontan sau pe termen lung.
    Intr-o nota mai personala, imi imaginez ca disconfortul pricinuit de lipsa banilor si de diversele gadget-uri care se strica pe langa tine te impiedica sa iti savurezi Peroni-ul asa cum o faci de obicei, but it’s all about perspective, Vlad. You are happy, you just can’t see it yet. :)

  2. Antonia on said:

    Lucrurile simple ! pentru mine asta e „cheia”. sa ma bucur de fiecare lucru marunt din zi. ca mananc o inghetata,ca ma plimb prin parc,ca ma uit la un film,dansez in ploaie,umblu desculta ca un copil de 5 ani :)) sa ies cu prietenii pe o bordura,intr-un parc,bar etc si sa vorbim despre orice,toate rahaturile. conteaza enorm toate aceste lucruri.in aparenta sunt banale,simple dar conteaza atat de mult. multi considera optimismul ca fiind ceva naiv. si nu e tocmai asa.dar daca stau sa imi storc creierii si sa ma consum pentru toate pb nu gasesc nici solutii si am o stare mizerabila. da,e adevarat sa nu ai bani e jalnic.pt ca ai nevoie de ei. dar sunt atat de multe lucruri pe lumea asta si pe bune daca inteleg.Patriciu?nu stiu.e un om de nimic.are bani sa-si ia si sa faca ce vrea,cand vrea.dar e suficient?? nu vreau sa ajung la 40 de ani,sa ma trezesc ca am o familie,sot,copii,un job pe un salariu de rahat probabil si sa intru in rutina aia bolnava.PE CARE O URASC ATAT DE MULT!! sa uit de mine,de ce imi place,de personalitatea mea si daca as avea putin timp liber sa nu mai stiu ce sa fac cu el. nici nu stii cand zboara timpul asta si mai tarziu realizezi ca defapt si pierdut atat de multe ..de ce?pt ca ai lasat tot sa treaca pe langa tine. nu stiu…eu asa vad lucrurile,asa e pt mine. da,e aiurea.traim intr-o lume bolnava,agitata,mult prea grabita…dar daca iti pastrezi pt tine putin timp intr-o zi,il savurezi atat de bine. as rade non stop,as sta toata ziua la un rahat de cea in Spring cu un prieten si m-as rupe de cotidian. ce m-ar face extrem de nefericita? sa fiu singura.si nu ma refer in sensul de relatie cu un mascul. ci sa nu fiu singura pe lumea asta,sa stau intre 4 pereti,sa nu am cui sa-i spun o vb buna sau sa mi se spuna daca am nevoie.sa nu am cu cine impartasi aceste mici bucurii. pffu…e iad pentru mine asta. asa ca eu ma voi trezi in fiecare dimineata,voi iesi pe balcon sa trag o gura de aer (de Rahova) o sa zambesc si poate o tai in parc cu prietenii sa jucam Frunza..exact ca-n copilarie.si o sa zic CE MISTO E VIATA!!

  3. RoleModelu on said:

    Atiudini asemănătoare în cele două răspunsuri de până acum. Al Antoniei e mai one-way oriented, pe când al lui Maki, deși e mai diversificat, e mai detașat. Adevărul trebuie să fie undeva unde se pupă comentariile voastre și post-ul meu. Mă gândesc că toți suntem fericiți în felul nostru, atunci când ne bucurăm de mărunțișuri, ca Antonia, poate fără să ne dăm seama, ca Maki, dar cu siguranță căutând asta, ca mine.

  4. RoleModelu on said:

    Liv are probleme cu log-atul pe wordpress, așa că acesta este comment-ul ei:
    ”i think you need a purpose.
    in opinia mea, fericirea nu e o stare pe care o atingi si gata it’s there forever…e mai mult formata din momente in care o simti foarte intens. de aceea nici nu e o stare perpetua, cred ca ai fi epuizat sa simti asta tot timpul. in rest poti sa simti satisfactie, implinire, recunostinta care iti cresc simtitor calitatea vietii si poti sa spui per total ca esti fericit, dar e mai mult in sensul de implinit. ca un fel de pace interioara.
    nu vrei doar sa supravietuiesti, sa te duci la job, spend your money and start all over again. vrei mai mult decat sa fii in turma. multi nu se intreba macar ce i-ar face fericiti, iar unde nimeni nu intreaba, nimeni nu trebui sa raspunda.
    asta e partea cea mai grea, cautarea. citeam ieri ceva ce a zis Brancusi,ca atunci cand a ajuns la Paris, anii cautarilor, cand era la inceput si nu stia exact ce vrea sa faca in sculptura, nu avea un stil propriu, aia au fost cei mai grei.
    eu cel mai debusolata m-am simtit dupa ce am fost dezamagita de facultate/incercat sa schimb lumea si cautam un nou scop, something to fight for. si cand am gasit acel scop, l-am redescoperit mai bine spus, am gasit si ce ma face fericita. si e mai mult decat un scop, e un commitment. adica chiar daca e greu, naspa, whatever, quitting is never an option. decizia a fost luata, drumul a fost ales.
    nu ai de unde sa stii ca Dinu Patriciu e fericit. un exemplu pe care l-am auzit chiar aseara vine de la un tip (designer vestimentar) care la 25 de ani avea lansate 3 colectii si era pe prima pagina a ziarelor (in Romania prin ’93) dar era coplesit de sentimentul de vina ca nu a inceput mai devreme si avea senzatia ca la 25 de ani e prea batran sa mai faca ceva. My point is ca poti aparent sa le ai pe toate dar sa te simti la fel de ratat ca si cum n-ai avea nimic de fapt.
    e so true ce a zis Maki despre perspective. it makes all the diference cum interpretezi lucrurile, ce inteles le dai si ce asocieri faci.
    referitor la the little things in life that make us smile, again nu cred ca e vorba de fercire ci de aprecierea a ce te inconjoara ceea ce iti induce o stare de bine.”

    Punctul tău de vedere e foarte asemănător cu ce am scris eu și ce au scris și fetele dinaintea ta. Probabil, într-un final, fericirea e cumulul format din căutarea scopului și adrenalina pe care ți-o dă lupta pentru atingerea lui, din mărunțișurile random de zi cu zi și sentimentul de împlinire când reușești ceva. Dar cu siguranță fără scop nu ai cum să fii fericit, ci doar să te minți pe tine însuți.

  5. Pingback: Plame Intelectuale: Dacă eram un pic mai prost, eram fericit | Evident, tot Rolemodelism

Lasă comment.

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: