Palme Intelectuale

Cu un PH al dracu' de scăzut

Îi doare fix în pulă unde-aruncă o hârtie


S-a întâmplat ce am preconizat. Odată cu reintrarea în domeniul muncii, mi-a revenit inspirația. Pentru că am din nou posibilitatea să observ oameni, întâmplări, aspecte, stereotipuri. Prin urmare, chiar dacă timpul mi-e potrivnic, reușesc să-mi găsesc o oră să vă propun o nouă discuție filozofică pe tema unui curent pe care cu toții l-ați văzut în cotidianul românesc, dar, făcând parte din el, nu i-ați acordat importanță. Vorbesc de nepăsare.

Să lămurim de la bun început despre care nepăsare vorbesc. Sunt, probabil, ultima persoană pe care o cunoașteți care va pleda pentru ajutarea sinistraților din Burundi. Ba chiar și pentru ajutarea sinistraților din Vrancea. Sau de pe strada mea. Faptul că dai niște alimente sau haine sau o sumă de bani să ajuți niște necunoscuți care au fost loviți de soartă nu înseamnă că îți pasă. Înseamnă că ești prost sau, să-i zicem mai elegant, naiv sentimental. Faptul că Mobutu sau țața Floarea va avea o pâine de mâncat mâine nu te afectează în mod direct cu nimic. Îți pasă cel mai mult când o acțiune pe care o întreprinzi (sau nu) te afectează în mod direct și ești conștient de asta, prin urmare, îți canalizezi gesturile astfel încât, la finalul procesului, tu să ieși în câștig. Sau, cel puțin, nu în pierdere.

V-am băgat în ceață? Hai să dăm exemple, că știu că asta vă place cel mai tare în post-urile mele și-ale lui Teo, fie aici, fie pe blog-urile personale. Când împingem la limită posibilitățile hazardului și dăm exemple trase de păr, într-o notă ironică, care vă fură un zâmbet. De cele mai multe ori, ar trebui să vă facă și să reflectați. Dar deviez.

Pornesc chiar de la numele post-ului. ”Cu ce mă afectează pe mine că-mi arunc pachetul de țigări gol pe jos?” o să se oripileze ignoranții. Răspunsul tras de păr este că dacă l-ai prins pe Teo într-o pasă proastă și te-a văzut și te-ai mai și uitat urât la el, s-ar putea să te arunce el pe tine pe jos. Eu aș căuta ceva solid spre care să-ți direcționez capul, că nu-s așa bun la bătaie. De exemplu, un compostor de bilete, dacă suntem în autobuz și te-am văzut că-ți arunci punga de chips-uri în stație, când se deschid ușile. Răspunsul corect, însă, e că tu, personal și direct, contribui la un mediu mizerabil al orașului. Nu contează că toți ceilalți cimpanzei aruncă și ei ambalajul de la Snickers pe jos, ai un minim de bun simț și aruncă-l pe al tău la coșul de gunoi. Nu contează că e departe. Nu o să pățești nimic dacă-l mai ții 30 de secunde în mână sau în buzunar, nu e ca și cum nu era gunoi când încă era ciocolată în el și acum, că ai terminat de mâncat, e. Simte-te tu bine că nu din cauza ta e orașul plin de gunoaie. Chiar dacă, obiectiv, tu nu vei schimba semnificativ cu nimic nivelul de curățenie al orașului, măcar știi că tu faci ceea ce e normal și civilizat.

Mergem la cei care fac gălăgie. Nu-ți place când vecinul de sub tine dă găuri cu bormașina la 4 după-amiaza sâmbăta, nu? Atunci de ce simți nevoia să vorbești mai tare decât toți la telefon în autobuz? Nu ne interesează discuția ta cu Gicu, nu ne pasă cât ai câștigat la pariuri, pe cine-ai futut cu o seară înainte și cât de prost e Relu. Nu ne pasă de absolut niciun detaliu al vieții tale. Mi-e egal dacă ești centaurul orașului, profetul meciurilor de fotbal sau prietenul perfect. Nu te cunosc, ține toate astea pentru tine.

Absolut orice faci când ești în afara spațiului tău privat trebuie să respecte normele elementare de toleranță reciprocă. Așa cum eu nu mă împing în tine când mă sui în autobuz sau aștept la semafor, așa am pretenția să n-o faci nici tu. Dacă stau jos, e pentru că sunt obosit și simt nevoia să stau jos, dar poate îți voi ceda locul dacă voi considera că meriți. Ți-l voi ceda cu siguranță dacă mi-l ceri, dar dacă există blesteme, ai mierlit-o. Dacă cobor la prima, voi sta lângă ușă. Dacă stau lângă ușă și nu cobor la prima, fii sigur că o să mă dau jos pentru a-ți permite ție să cobori și apoi voi urca la loc. Troturarul nu e skate-park, să gonești cu bicicleta sau rolele cât poți de repede și să ai pretenția să mă dau la o parte. Nu sunt dator să miros rahatul câinelui tău în parc și nici nu trebuie să-ți miros sudoarea vara în tramvai, când ți-ai luat cămașa din plastic.

Ia aminte că tot ce faci în afara casei tale ne afectează pe toți și, eventual, se va întoarce la tine. Nu vorbesc de ”what goes around comes around” și mai știu eu ce credințe idioate legate de destin aveți. Vorbesc de faptul că ești o parte activă dintr-un sistem în care și tu trăiești și modul în care acționezi asupra și în interiorul lui îl schimbă într-un fel sau altul. Acea schimbare se va răsfrânge, ulterior, și asupra ta.

Reclame

Single Post Navigation

9 thoughts on “Îi doare fix în pulă unde-aruncă o hârtie

  1. Pingback: Palme Intelectuale: Îi doare fix în pulă unde-aruncă o hârtie | Evident, tot Rolemodelism

  2. Faci curat in debara si te alegi cu un munte de haine vechi. in loc sa le faci gunoi, le faci cadou sinistratilor, asa ca scapi de ele, faci o fapta buna si mai ai si doua spatii curate: constiinta si debaraua (măcar știi că tu faci ceea ce e normal și civilizat). Toleranta reciproca merge mana-n mana cu ajutorul reciproc. Mai ales cand ne consideram mai buni decat ceilalti. Zic ca merita sa incerci:)

  3. RoleModelu on said:

    Ceea ce ai zis tu e tangențial cu ce am scris eu, dar nu direct conectat. Ție ți-a atras atenția ceea ce am zis despre nepăsarea mea vizavi de sinistrați, nu ceea ce am zis despre nepăsarea generală față de o populație întreagă.

    • Iarta-ma, am crezut ca exista mai multa deschidere pe blog. E adevarat, am incercat sa ofer un punct de vedere holistic, cumva sustinut de articolul tau. Cu siguranta este nevoie de timp pentru fiecare nivel (de la gunoi la voluntariat), dar solidaritatea si toleranta le acopera pe toate. Compostorul de bilete (care, din nefericire, nu mai e de metal ci de plastic) este un bun inceput. Sange sa nu curga, ca dup-aia iar tre’ sa facem curatenie:))

  4. RoleModelu on said:

    Stai liniștită, nu te lăsa păcălită de tonul meu acid, nu m-a deranjat comment-ul tău. Nu în mod obiectiv. Ai remarcat cu siguranță că mă declar împotriva ajutorării sinistraților de dragul de a o face. Dacă nu-mi rup de la gură să le dau lor, da, de ce nu? Exemplul tău cu hainele de care nu am nevoie este unul pertinent. Dar niciodată nu voi face transferuri în conturi văzute la televizor, indiferent de câți bani aș avea. Da, e nevoie de timp pentru evoluție. Din păcate, cred prea puțin în ea. De sperat, sper. Primul pas și cel mai simplu este fix aruncatul micilor mărunțișuri la coșul de gunoi. Până și un gibon poate fi dresat să facă asta. Românii, mai greu.

    • Doaamne, ce conturi, bineinteles ca nu! Eu cred in think globally, act locally (a nu se confunda cu utilul think locally, fuck globally). Imbecilii sunt peste tot, ghinionul nostru e ca multi trag la Bucuresti. Multi, multi..Spor la scris caci, desi ma enervezi cu jumatate din posturile tale, ma uit pe blogul tau, ma caleste:))

      pupi

  5. RoleModelu on said:

    Uite, ultimul comment mi-a plăcut. Poate că jumătatea post-urilor care te enervează e constituită din cele scrise de Teo :P
    Lăsând gluma la o parte, mă bucur că te călește ce scriem noi, cam asta era ideea. Viața și-așa-i cam curvă, tre’ să înveți cum s-o fuți în gură înainte s-o facă ea ;)

    • Eiii, eu vorbesc de Rolemodelism, desi cred ca uneori nu-mi dau seama exact pe care il citesc:)) Viata-i viata, cand ma fute, fac pe proasta si ma lasa-n pace. Ori beau ceva. Hai noroc!

  6. RoleModelu on said:

    Sănădagi :)

Lasă comment.

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: