Palme Intelectuale

Cu un PH al dracu' de scăzut

Archive for the month “aprilie, 2012”

Maidanezi, naţionalism de 2 bani şi procesiuni de Florii


Din motive care mă depăşesc, nu prea mai reuşesc să tratez un subiect în mai mult de 4 paragrafe. Îmi storc creierii, privesc subiectul din 10 unghiuri şi al cincilea paragraf se-ncăpăţânează să nu iasă. Şi, cum n-am mai scris nimic de ceva vreme, iar lui Vlad îi tot promit de vreo săptămână că public ceva, m-am gândit să tratez 3 chestii care mi-au atras atenţia în ultima vreme.

Unu la mână, tot aud de oameni atacaţi de haitele de câini vagabonzi. Eu nu m-am mai întâlnit cu patrupedele prietenoase care-n urmă cu 2-3 luni îmi ieşeau în cale pe la 3:15 dimineaţa, când veneam de la muncă, să-mi arate ce colţi frumoşi au şi ce armonios ştiu să mârâie. Nu ne-am mai întalnit pentru c-am schimbat puţin traseul. Parcă mi-e dor să văd un căţel ieşind de după o maşină, lătrând şi chemându-şi prietenii la joacă. Şi să mai vină câţiva, zâmbindu-mi cu gura până la urechi. Socializarea cu animalele: nepreţuită.

Mă rog, lăsând gluma şi cinismul, am avut noroc de 2 sau 3 ori. Câinii ăia erau puşi pe muşcat, nu doar pe lătrat. Unul a ajuns într-o dimineaţă destul de aproape de piciorul meu, în timp ce eu nu-i scăpam din ochi pe ceilalţi. Bine, nu destul de aproape ca să-i ard un picior peste bot, cum am încercat, dar cred că, dacă-l observam cu-ntârziere de o secundă, făceam antirabicul de-nceput de an.

Şi ONG-urile nu spun nimic. Iubitorii de maidanezi, care-au organizat mitinguri prin parc, nu mai spun nimic. Eh, au fost muscaţi nişte oameni, suntem OK. Noi aşteptăm să fie omorât un catel, să putem urla că e genocid.

Cred c-ar fi amuzant să organizăm o competiţie. Iei câţiva directori de ONG-uri pro-maidanezi, îi pui într-un ţarc şi mai bagi acolo câţiva câini. Flămânzi şi-n formă, nu graşi, bătrâni sau blegi. O haită. Dupa ce se-aleargă puţin prin ţarc, îi scoţi pe militanţi şi verifici dacă nu vor să-şi revizuiască teoriile asupra relaţiei dintre oameni şi animale. Cei care-o fac sunt eliminaţi. Pleacă acasă. Ceilalţi trec înapoi la căţei. Câştigătorul va fi eventualul supravieţuitor. Şi, dacă nici după ce-a câştigat nu vrea să se mai gândească, îl arunci înapoi şi te uiţi la spectacol.

A doua chestie care m-a făcut să ridic o sprânceană a fost învierea sloganului din anii ’90: “noi nu ne vindem ţara”. Ah, domnule Ponta, eu credeam că e bine să vinzi o companie care produce doar datorii. Deh, nu eşti în stare să conduci maşina, o vinzi. Altfel, scoţi bani din buzunar ca s-o-ntreţii şi să plăteşti impozitul. Iar când mai cauzezi câte-un accident (pentru că nu eşti un şofer bun), plăteşti daune. Nu trebuie să fi terminat clasa a doua ca să vezi că e o afacere mai bună să fii sincer cu tine şi să-l laşi pe altul mai priceput. Dar, surpriză, Ponta are altă părere.

Naţionalismul, care se regăseşte deranjant de des în discursurile şmecheraşului de Ponta şi oligofrenului de Antonescu, şi-a depăşit termenul de valabilitate. A fost util cândva, acum e jenant. Şi nu de ieri, ci de peste jumătate de secol. Daaar, încă prinde la proşti.

Mi-l şi imaginez pe cretinul cu bale-n barbă, care, dac-ar putea, ar sta toată ziua la bere şi seminţe cu băieţii, cum se indignează: “Da! Da! Guvernul vinde ţara. Huo! Vin străinii să ne fure bogăţiile! Şi UE să ne spună ce să facem! Huo! Ne descurcăm singuri! Afară cu ei! Vine Franks să ne-nveţe cum să ne conducem ţara! Noi avem nevoie să ne lase-n pace, că ştim ce trebuie făcut!”.

Din păcate, este evident că nu ştim. Dar, dacă-i spui imbecilului că e-n căcat din cauza străinilor, el e fericit. Nu e de vină el, nu e de vină poporul din care face parte, sunt de vină străinii şi guvernanţii care vând ţara.

A treia chestie hazlie este faptul că duminică, undeva în centru, circulaţia va fi întreruptă (sau restricţionată) din cauza unei procesiuni (sau aşa ceva) de Florii. N-am nimic împotriva sărbătorii, dar, dac-ar depinde de mine acordarea autorizaţiilor, aş pune o singură-ntrebare: “Această adunare/manifestaţie are vreo utilitate concretă? Sau, măcar, mesajul pe care-l transmiteţi este nou? Sau, în ultimă instanţă, transmiteţi un mesaj care n-a mai fost transmis de multă vreme?”.

Am scăpa de multe astfel de evenimente care perturbă traficul şi, în general, enervează. Măcar să ştie oamenii pentru ce se duc acolo, nu să meargă de dragul de-a o face. Că tanti Maricica o aude pe tanti Marinela că merge la protest/procesiune şi merge şi ea, doar n-o lipsi de la un asemenea eveniment. Unii ar fi în stare să protesteze alături de păgubiţii de la FNI, chiar dacă ei n-au avut bani acolo. E protest, se ia atitudine.

Toată lumea e pusă pe demonstraţii. Maidanezi? Vă rugăm! Monumente istorice (casa în care-a stat la un moment dat nu-ştiu-ce scriitor)? Poftiţi! Gay parade? Vaaaaaaai, dar haideeeeeeţi! Proteste la Universitate? Nu vă putem da autorizaţie, dar nici nu-i trimitem pe jandarmi să vă evacueze. Libertatea cuvântului, dreptul la asociere şi altele. Prost înţelese, desigur.

Mda, e slăbuţ faţă de altele, dar e tot ce pot scoate la momentul actual. Îmi revin în perioada următoare.

What we’ve done


Pentru a-mi face punctul de vedere mai bine înțeles în acest post, e nevoie, cum cred că v-am obișnuit deja, de o melodie care să aibă legătură cu tema abordată. Prin urmare, discuția filozofică de azi pornește de la Linkin Park:

În savana africană, prădătorii sunt foarte măgari, dacă stau să mă gândesc bine. Câinii sălbatici atacă în haită antilopa bătrână sau bolnavă, iar crocodilul stă la pândă, camuflat, în apă, și așteaptă gazela cea mai proastă și aventuroasă. Nu mai zic de hiene care, dacă nimeresc ceva pe moarte fix în drumul lor, e perfect. N-ai să vezi niciodată leul care să provoace bivolul cel mai puternic la o luptă cinstită, față-n față.

De ce m-aș mira, atunci, când văd că și societatea noastră modernă este exact la fel? Singurul aspect care nu respectă regulile savanei africane sunt cifrele, dar, în rest, comportamentul și tipologiile de vietăți existente sunt aceleași. Dacă în savană există un oarecare echilibru între prădători și prăzi, în lumea noastră, prada este de cel puțin 9 ori mai numeroasă decât prădătorii. Cu toate astea, mie mi-e mult mai teamă de prădătorii noștri decât de toți câinii sălbatici și crocodilii la un loc. Cum îmi place mie deseori să le zic tovarășilor mei în diverse contexte, ”Dumnezeu dă, Dumnezeu ia”. Și dacă prădătorii noștri sunt puțini… e clar cât de ai dracului de abili și șmecheri sunt.

Este fascinant cum am ajuns să fim controlați ca niște roboți de mass-media, influențați ca niște maimuțe oarbe de publicitate și conduși de oameni despre care știm că au unicul scop de a se îmbogăți pe sine și, cu toate astea… nu facem nimic în privința asta. E ca un fel de cancer general care a pus stăpânire peste mințile tuturor și care le împiedică raționamentul și dorința. Ai auzit că există leacuri pentru boala ta, dar ești sigur că nu o să ai bani pentru ele, sau nu se potrivesc la tipul tău de cancer și ești convins că, orice-ai face, o să mori, așa că renunți la luptă. Părerea generală e că nimeni nu are ce să facă în privința asta, pentru că ei sunt mai puternici și, dacă vor fi ei detronați, vin alții. Nu zicea Lăpușneanu (și de câte ori i-am dat dreptate?!) ”Proști, da’ mulți”?. Suntem de 9 ori mai mulți, pentru Dumnezeu!

Tații noștri regretă vremurile când se asculta Uriah Heep, nu Justin Bieber, tinerii ieșeau în weekend în parc, nu în club și culturalizarea de seară de acasă era Platon, nu wordpress. Bunicii noștri regretă și ei vremurile lor. Dar tot ce am făcut, am făcut-o cu mâna noastră. Președinții nu s-au ales singuri. Firmele au bani pentru publicitate din vânzările pe care noi le-am generat. Mass-media există pentru că o consumăm noi! Ne punem singuri ștreangul de gât și apoi urlăm că vinovat e călăul că ne strânge nodul mai bine.

Până una-alta, la fel e și-n savana africană. Dacă antilopa bătrână sau bolnavă nu ar rămâne în urma grupului, haita de câini sălbatici nu ar prinde-o. Dacă gazela nu s-ar duce să se adape ca berbecul, fără să se uite mai întâi în stânga și-n dreapta, crocodilul nu ar mai prinde-o. Când ești prost, nu poți să vezi unde ai greșit și de ce vinovat ești tu pentru că nu ți-ai luat măsurile de protecție necesare sau ai permis să se întâmple asta, dar poți s-o arzi victimă și să urli sus și tare că ești asuprit. Tu crezi că degeaba se cheamă melodia ”What I’ve Done”? Privește-te-n oglindă, vezi unde ai greșit tu, corectează-te și, când oi fi perfect și oi fi în continuare asuprit, atunci vii să discutăm.

Post Navigation