Palme Intelectuale

Cu un PH al dracu' de scăzut

Tipuri de proști


Cred că proștii constituie un subiect pe care nu l-aș putea epuiza vreodată. E greu să nu faci mișto de proști. Oricât ți-ai spune că vrei să fii un om bun, e imposibil să nu rămâi cu gura căscată când îi vezi cât de bătuți în cap pot fi și cât le place să se bălăcească-n propria mizerie mentală.

De reținut: prostul care știe (sau măcar bănuiește) că e prost nu e cu adevărat prost. A făcut primul pas pe drumul cel bun. I-a trecut prin minte că, poate, e o idioțenie să scrie cu pixul „Adidas” pe tricoul cu atât de mult sintetic în el încât, dacă-l apropii de flacără, se aprinde ca benzina. Și că s-ar putea să fie o legătură între poza aia primită pe mail, intitulată virus.exe, și ISP-ul care l-a sunat să-i spună ca nu-i dă drumul la Internet până nu-și curăță PC-ul de viruși. Nu s-a prins exact cum stau lucrurile, dar are o bănuială. Un astfel de cetățean trebuie lăsat în pace. E ca omul cavernelor care tocmai s-a prins că poți aprinde focul cu 2 bucăți de cremene: nu știe sigur cum să facă și nu-și explică procesul, dar măcar are o idee generală. Cu perseverență și înțelegere, s-ar putea să devină aproape deștept.

Bine, e un progres și să evite să se joace cu bricheta lângă pompele de benzină. Sau să nu-i cumpere copilului calculator de 40 de milioane ca să stea pe Messenger și Facebook.

Aș putea scrie o carte despre tipurile de proști cu care intrăm zilnic în contact, dar ar fi redundant. Hai să ne concentrăm pe câteva tipuri aparte, oameni care put de prostie de la o poștă si bălesc de inundă cartierele în care stau.

1. The Fast and the Furious cu Dacia

Cred că trebuie să fii destul de redus ca să-ți treacă prin minte să-ți tunezi Dacia 1300 sau 1310. E Dacia! N-a fost făcută ca să fie tunată. A fost gândită ca o mașină mai mult sau mai puțin bună care să te ducă dintr-un loc în altul.

Și Daciile tunate, în general, sunt tunate doar ca aspect. Sunt rable colorate și pline de steluțe. Dai 10 chei până pornește mașina, dar ai flăcări pe ea. E bolidul Iadului. O conduce Dracul când iese la furat suflete. Abia țin frânele, dar ai eleron, spoiler și, în cazurile de balamuc, neoane. Bravo, bă! Sigur păcălești pe toată lumea că e Ferrari!

Și nu, n-am nimic cu Dacia. Dar nu e făcută ca s-o transformi în mașină de curse. E o mașină fără pretenții, spre deosebire de tembelii care o tunează.

2. Proștii care se ceartă pe Youtube din idioțenii

Certurile pe Youtube sunt idioate prin însăși natura lor, dar unele pornesc de la chestii cât de cât importante. Bine, e mult spus „importante”. Relevante. Nu, e mult spus „relevante”. Marginal relevante. Nu. Bine, fie, din căcaturi care contează într-un univers al capetelor seci care se aprind din chestii prea puțin importante ca să ridici din sprânceană măcar. Dar, na, s-a luat unul de Puya și tu ai sărit să-l pui la punct și să-i explici c-ar trebui să-și vadă de treaba lui, că el nu-l știe pe Puya si Puya face multe chestii șmechere pe care nu le va face niciodată ăla care-l critică.

Mdeh, e o ocazie să-ți exprimi părerile. Atât timp cât le argumentezi, se mai poate trece cu vederea faptul că te cerți cu un om pe care, cel mai probabil, nu-l vei cunoaște niciodată. Dar, când transformi totul într-o problemă de proporțiile unui război, ai o problema gravă.

User 1: Bă, ce piesă de căcat!

User 2: Ce bă? Cine morții mă-tii ești tu să critici, bă ratatule? Du-te-n morții mă-tii la manelele tale!

User 1: Ce bă? Ce problemă ai tu, bă? Tot e mă-ta suparată că n-am plătit-o destul aseară?

User 2: Bă ratatule, s-o iau pe mă-ta…

[morți, familii, amenințări, jurăminte de răzbunare]

Dacă vrei să vezi discuții între maimuțe cu acces la Internet, cea mai bună grădină zoologică e Youtube. Israelieni contra palestinieni? Amatori! Ceceni contra ruși? Bleah! Fanii lui Puya contra fanilor BUG Mafia? Acolo e măcelul.

3. Graffer-ii fără talent

Dacă l-aș surprinde pe unul desenând chestii cu spray-ul pe gardul meu, cel mai probabil i-aș băga tubul pe gât, împreună cu pumnul. Ca să n-o fac, ar trebui să fie un desen foarte, foarte bun. Vreau să zic, atât de bun încât să te gândești că, dacă Da Vinci ar fi fost graffer, ar fi avut serios de lucru pentru a egala graff-ul acela. Și nu prea vezi așa ceva.

Sunt puțini graffer-i buni. Erau puțini înainte, când aveam eu 15 ani și era la modă, acum sunt și mai puțini. Că nu e cum cred puștanii, iei un tub cu vopsea și creezi capodopere. E ceva mai complicat, așa că mulți se mulțumesc cu niște caricaturi jenante. Iei spray-ul, tragi câteva linii, colorezi, tragi un tag și gata. Ai făcut un graff. Pleznește pipota-n ma-ta de mândră ce e c-a adus pe lume un artist.

Dar nu poți să nu vezi c-arată ca un cur. Mă gândesc că, dacă te-ai apucat de desenat pe pereți, te interesează cât de cât forma asta de artă. Și, dacă te interesează, e normal să presupun c-ai studiat fenomenul. Și mai presupun c-ai văzut pe net poze cu creațiile altora. Și că poți să le compari pe-ale tale cu ale lor și s-ajungi la concluzia că ai talentul unui babuin retardat. Nu, serios acum, nu e vorba de precizie, mână sigură și experiență. E vorba de bun-simț: dacă nu știi să creezi efecte 3D, n-o face. Dacă nu știi cum ar trebui s-arate un desen când îl termini, nu-l începe. Dacă n-ai talent, n-o face pe graffer-ul. Nu e nimeni impresionat c-ai încercat.

În lumea reală impresionează rezultatele, nu încercările. Ceea ce mă duce la punctul 4…

4. Dezvoltații personal care sunt prea ocupați cu-ncercatul ca să și reușească

Știți textul despre cum e bine să-ncerci, pentru că eșecul nu e o tragedie și acumulezi experiență și tot restul. Îl vezi în toate cărțile si pe toate site-urile de dezvoltare personală. E un sfat bun, dar încercatul e primul pas.Unii urangutani n-au înțeles altceva: n-o fi eșecul o tragedie, dar, în general, e mai bine să reușești. Ăsta e scopul cu care pleci la drum: să reușești. Faci ce-i de făcut în sensul ăsta, nu te joci de-a-ncercatul și după aceea spui „Ei, măcar am încercat!”.

Pentru că, dacă doar am fi-ncercat de-a lungul istoriei, acum am fi tot în peșteri, sperând să dea mâine norocul peste noi și să prindem un animal pe care să-l mâncăm. Că azi am încercat să vânăm, dar am uitat că pân-acum doar am încercat să inventăm sulița și nu ne-a ieșit.

Să te bucuri că măcar ai încercat e ca și cum ai ajunge în pat cu o tipă bună de tot și încinsă la roșu, apoi ți-ai spune că n-are rost să mai faci și sex, dacă tot ai văzut că ea ar vrea. „Aș fi putut să fac sex” nu e egal cu „am făcut sex”, așa cum „măcar am încercat” nu e egal cu „a fost greu, dar am reușit”. Ați auzit cumva de oameni care-au intrat în istorie pentru că măcar au încercat să facă o chestie? Crede cineva c-ați fi auzit de Alexandru cel Mare dacă doar ar fi-ncercat să cucerească jumătate din lumea cunoscută?

„Măcar am încercat” e o formă rafinată de masturbare.

5. Oamenii care beau până intră-n comă alcoolică

Ăștia ar trebui lăsați să moară. Numai un bou bea până intră-n comă. Una e s-adormi sau să intri-n uși de beat ce ești, alta e să intri-n comă. Demonstrezi că ești prea prost ca să-ți cunoști limitele și, mai grav, să interpretezi semnalele pe care ți le transmite organismul.

Uite câteva semnale: nu mai poți articula cuvintele, menținerea echilibrului e o mare provocare, iar stomacul tău e atât de revoltat încât vrei să-mbrățișezi un vas de toaletă. Când ai ajuns aici poți fi sigur că ești, în termeni științifici, praf, pulbere fină, lemn, mort de beat. Dacă ai puțină minte, te oprești. Dacă ești un idiot sinistru, bei în continuare și ajungi la spital. Că are și creierul o limită. Tolerează o anumită cantitate de alcool, apoi spune „Du-te-n mă-ta de prost, eu renunț!”.

Nu mă-nțelegeți greșit, nu e rău că idioții intră-n coma alcoolică. E rău că-i salvăm. Lasă-l pe prost să moară, existența lui dăunează speciei.

6. Hipsterii care vor să salveze casa în care-a stat cineva cunoscut

Uite o chestie cu care sigur sunteți familiarizați: Primăria vrea să demoleze o casă, pentru că spațiul pe care-l ocupă e necesar pentru ceva mai util, iar proștii se duc să salveze casa, că-n ea a stat nu-știu ce scriitor și e monument. Și vai, nu mai avem respect pentru simboluri, călcăm in picioare cultura, vai, în ce țară trăim! Groaznic!

E o casă, vitelor! Nu un mausoleu, o casă. Nu e cultură, e o casă. A stat un om deștept în ea, mare căcat! Te pomenești că acum o locui fantoma lui acolo, iar noi o lăsăm pe drumuri.

Simbolurile istorice/culturale au importanța lor, dar nu le poți lăsa să stea-n calea progresului. Dacă tu n-ai avea canalizare pe stradă, iar niște hipsteri ar căuta să-mpiedice modernizarea ei ca să salveze niște ruine îngropate sub trotuar, nu te-ar mai freca atât de tare grija că bucățile alea de ziduri sunt o bucată de istorie. Te-ar interesa să nu mai ieși cu cizme de cauciuc de fiecare dată când plouă.

Mă enervează oamenii care cred că trecutul e mai important decât prezentul și viitorul. Dacă tot ești atât de hotărât să protejezi istoria și cultura, donează niște cărți unei biblioteci sau protejează ruinele de la Sarmisegetuza. Alea chiar ar merita, spre deosebire de niște ziduri inutile, îngropate adânc sub străzi.

 

Oamenii sunt tâmpiți și au niște idei foarte ciudate despre viață și stabilirea priorităților. Și despre modă. Oho, moda! Un mod subtil de-a arăta că ești destul de tâmpit încât să porți ceva, chiar dacă nu-ți place-n mod deosebit, doar pentru că un individ de o sexualitate îndoielnică a transmis de la Milano că așa trebuie. Dar analizăm asta data viitoare.

 

Reclame

Single Post Navigation

4 thoughts on “Tipuri de proști

  1. Foarte bine .. dar supraestimezi „intelectualul de youtube”… majoritatea specimenelor de genul asta nu stiu ca ma-ta are cratima si folosesc figuri de stil impresionante cum ar fi inversiunea dubla cu aterizare in tsukahara si presarare de virgule superflue…. asadar, eu as „traduce” dialogul de la 2 in:

    User 1: Bă, de căcat ce mai e asta!

    User 2: Ce bă? Cine mm ești bă tu să critici, ratatule bă? Ten morții mătii la manelele tale fgm!

    User 1: Ce bă? Ce problemă ai bă, tu? Tot măta suparată e că nam plătito destul asară cu parai ?

    User 2: Bă ratatule, so iau pe măta’n… xoxox :*:*

  2. RoleModelu on said:

    Mh, ish, am văzut și conversații mai oligofrene de atât. Dar și unele ce băteau spre istețe. Teo cred că s-a rezumat la a descrie marea majoritate mediocră.

  3. Pingback: Două Perechi de Palme 2 | Evident, tot Rolemodelism

  4. Sandy F, on said:

    Ironia nu omoara prostia….

Lasă comment.

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: