Palme Intelectuale

Cu un PH al dracu' de scăzut

Vreau televiziunea mea, despre mine și cu mine


Sunt din ce în ce mai convins c-am rămas printre puținii oameni pe care-i interesează de ei mai mult decât de alții. Printre puținii oameni pe care nu-i freacă grija că s-a cuplat cineva cu altcineva sau că și-a luat cineva ceva. Printre puținii oameni pe care nu-i interesează în ce cluburi se mai duce vreo curvă abonată la Capatos sau pe unde și-a făcut vacanța un fotbalist. Sau operațiile de-ndepărtare a celulitei pe care și le face Andreea Marin Banică, fostă zână a surprizelor, actuală, fostă și viitoare acritură notorie. Nu știu dac-ați sesizat că e extrem de antipatică.

La un moment dat mă-ntrebam de ce te-ar interesa astfel de amănunte și de ce dracu’ ai servi așa ceva, ca televiziune/ziar/radio/ceva. Mi-am răspuns pe rând la-ntrebări. În primul rând, ai servi așa ceva din același motiv pentru care ai prefera să faci un sandviș decât lasagna: e mai simplu. Că mulți jurnaliști sunt extrem de prosti și n-ar fi-n stare să scrie un articol ca lumea nici dacă viețile lor ar depinde de asta (caz în care, pentru siguranță, aș căuta eu să le distrag atenția de la scris), dar sunt capabili să scrie asta:

“Paparazii de la [ziar de căcat pentru maimuțe] l-au surprins pe [cetățean cunoscut a cărui viață privată nu privește pe nimeni] la o terasă cu [cineva mai mult sau mai puțin cunoscut]. Cei doi au petrecut la masă 40 de minute, timp în care au băut un suc de portocale, au vorbit discuții și s-au holbat la chestii.”

Simplu, nu? Mai dai câteva detalii cu privire la ora la care-au ajuns și cea la care-au plecat, cam cât costă sucul unde l-au băut ei, cum era vremea și cum erau îmbrăcați. Pui o poză și ai un articol. Unul pe care idiotul care-ți cumpără ziarul îl citește ca pe-o chestie interesantă. Și ajungem la cealaltă întrebare: cum de oamenii citesc așa ceva?

În primul rând, îi interesează prea puțin propriile vieți ca să nu-i intereseze ale altora. Și da, când ești atât de prost încât să fii capabil să citești despre pantofii pe care și i-a luat Bianca Drăgușin sau Drăgușanu (sau era Drăgușinu?), sunt șanse mari să ai o viață atât de plictisitoare încât să nu te intereseze. Trebuie s-o umpli cu ceva, că te mai saturi și să te uiți pe pereți, cu un fir de salivă în colțul gurii. Și atunci vine presa de 2 lei cu subiecte de 2 lei, accesibile și tâmpiților: “Băi, am eu ceva foarte tare pentru tine. Costă puțin, are multe poze, e ușor de citit și-o să-ți țină mintea ocupată, sau, mă rog, cât de ocupată poate fi mintea ta de maimuțică nu foarte inteligentă.”

La noi se face jurnalism de succes în 2 moduri opuse:

1. omul știe ce-l interesează (economie, politică, sex, grădinărit) și mass media caută sa vină-n întâmpinarea cererii lui;

2. omul e cam prost și nu prea știe ce-l interesează sau dacă-l interesează ceva, așa că vine presa și-i spune ce-ar trebui să-l intereseze.

Și nu acuz presa că face așa ceva. E drept, îi disprețuiesc pe ratații care se joacă de-a jurnaliștii și scriu asemenea căcaturi neinteresante, dar nu-i acuz pe patronii de trust. Aș proceda la fel. Dacă prostul e dispus să scoată banul ca să citească niște chestii jenante pentru omul cu un nivel mediu de inteligență, dar interesante pentru el, îi ofer ce vrea. Pe mine mă interesează să scot cât mai mulți bani, nu să educ vita.

Toată lumea e fericită: ziarul produce bani, prostul bălește de fericire că e și el la curent cu ce se mai întâmplă (ca de exemplu, c-a mai umezit Cruduța un falus într-o toaletă de club de fițe, da, un eveniment cu totul neașteptat), câteva zdrențe și câțiva ratați se bucură ca li se acordă atenție, iar pițipoancele de Facebook se gândesc că, poate, cu puțin noroc, vor ajunge și ele să scrie Click! despre cum au dansat pe mese în club.

Mă rog, divaghez. Mă gândeam că, dac-aș avea destui bani și aș fi puțin mai grandoman decât sunt, aș putea să-nființez o televiziune care să se concentreze pe mine. Fără mișto. O televiziune axată pe viața mea și ce fac în fiecare zi. Cu matinal, știri, talk show-uri, emisiuni sportive, tot tacâmul. Dar totul despre mine. Și pariez că s-ar găsi destui proști care să se uite, pentru că, dacă o televiziune difuzează doar chestii care au legătură cu mine, sigur sunt un om deosebit de interesant. Și, oricum, ar fi un subiect de discuție bun pentru când ești la terasă cu prietenii la fel de proști ca tine și nu știți despre ce să vorbiți:

“Băi, ați văzut unde a mers Teo în excursie?”

“Da, m-am uitat aseară.”

“Chiar, ați văzut ce spunea Gâdea despre asta?”

Da, l-aș angaja și pe Gâdea. El ar prezenta un talk show. Și-aș mai angaja câteva panarame jurnalistice. Dar să nu ne grăbim. Iată programul unei zile obișnuite…

7:30 – 10:00: Matinal

Mircea Badea vorbind despre ce voi face eu de-a lungul zilei respective. Se transmite live ce fac eu: cum mă trezesc, cum mă-ntind, cum mă spăl pe dinți, cum fac flotări, cum mănânc, cum îmi beau cafeaua, cum mă-mbrac și tot restul. Mircea Badea va vorbi despre cum sunt un om genial, care-și bea cafeaua ca un învingător. Și-i va-njura pe producătorii de unt și va cere demisia Guvernului când vede că mi s-a terminat untul și a trebuit să-mi ridic curul de pe scaun și să merg la frigider să iau alt pachet.

Între timp, momente hazlii cu Ciutacu și Dana Grecu îmbrăcați în clovni (știu că e redundant în cazul lor).

10:00 – 12:00: Părerea lui Teo

Cameramanul se va ține după mine peste tot, în timp ce reporterul îmi adresează un șuvoi de-ntrebări despre orice.

“Teo, ce părere ai despre cer? Dar despre copacul acela? Dar despre tanti aia care-și plimbă câinele? Teo, vezi norul acela? Ce ne poți spune despre el?”

Prindeți voi ideea. Eu voi arunca, ocazional, câte-un răspuns la mișto (“Mda, e un copac”), iar Radu Tudor, îmbrăcat în fustiță roz, va comenta din studio:

“Ați văzut? Pe Teo nu l-a impresionat copacul! Sigur a fost plantat când era Băsescu primar. Băsescule, să mori în chinuri, bă! Numai din cauza ta se-ntâmplă toate nenorocirile în țara asta!”

12:00 – 13:00: Primul buletin informativ al zilei

Ce-a mâncat Teo aseară, la ce oră s-a culcat Teo, ce-a făcut Teo până să se culce, la ce oră s-a trezit Teo, ce-a mâncat la micul dejun și ce-a declarat despre copaci. Și ce părere au magnificii analiști de căcat Mircea Badea, Ciutacu, Radu Tudor, Gâdea, Dana Grecu și Gabriela Vrânceanu-Firea despre ce cred eu. Dar analiză în profunzime. De fapt, s-ar putea să vreau s-aducă și câțiva psihologi să explice de ce cred eu ceea ce cred.

13:00 – 13:05: Moment de relaxare cu Teo

Teo merge la baie să se pișe.

13:05 – 17:00: Ce mai face Teo

O emisiune în care sunt filmat umblând și făcând chestii. Pur și simplu. Fără comentarii. Telespectatorii au ocazia să mă vadă cumpărând un covrig, înjurându-l de morți pe unul care mi-a tăiat calea-n trafic, punând un bilet la pariuri, citind (dacă stau și citesc o jumătate de oră, atât sunt filmat citind) și ce mai fac eu.

17:00 – 18:00: Economia cu Teo

O emisiune în care eu îmi dau cu părerea despre orice are legătură cu economia, inclusiv despre lucruri pe marginea cărora n-am cum să-mi dau cu părerea, pentru că nu le-nțeleg. Nu contează cine va fi moderator, pentru că nu va vorbi deloc. Cel mult, va-ncerca s-o facă și i se va tăia microfonul. Dacă are ceva de-ntrebat, să-mi trimită SMS.

18:00 – 19:00: Știri

Ce-a făcut Teo între 12:00 și 18:00, ce l-a mai amuzat, pe cine-a mai înjurat, ce s-a mai întâmplat în lume și Teo a aflat, diverse. La nevoie, se poate umple spațiul de emisie cu știri de tipul “Azi a izbucnit un război, dar lui Teo i se rupe-n paișpe, așa că nu vom vorbi despre el.”

19:00 – 21:00: Talk show sportiv

O discuție cu privire la ce s-a mai întâmplat în lumea sportului și ce părere ar avea Teo dacă i-ar păsa. Ocazional, voi intra și eu în legătură directă.

“Teo, ai auzit că Borussia Dortmund a jucat cu Werder Bremen în deplasare?”

“Nu, nu prea sunt la curent. Și cât a fost scorul?”

“1-3. Ce părere ai despre meci?”

“Nu l-am văzut, dar bănuiesc că Borussia a jucat bine… dac-a bătut cu 3-1.”

“Ce părere ai despre victoria celor de la Borussia?”

“Nu mă-ncălzește și nu mă supără, poate și din cauză că n-am pariat pe meciul ăsta. Ce să zic, bravo lor! Hai că mă grăbesc, ne mai auzim, pa!”

21:00 – 22:00: Știrile de seară

Unde a ieșit Teo în oraș, sau, dacă n-a ieșit, ce face acasă. Emisiunea include și un jurnal sportiv care, evident, nu duce lipsă de părerile mele… sau ceva tangențial.

“Teo a lăudat Borussia Dortmund pentru victoria obținută pe terenul celor de la Werder Bremen, scor 3-1. Teo a lăsat să se-nțeleagă că echipa din Dortmund a practicat un fotbal de înaltă clasă și că victoria îl umple de bucurie. De altfel, Teo aștepta cu sufletul la gură să afle rezultatul meciului, motiv pentru care, în momentul în care a aflat că azi s-a disputat, a ținut neapărat să afle scorul.”

Să nu uităm că

“Teo consideră că Bundesliga este cel mai nepotrivit campionat pentru pariuri, motiv penru care nici nu s-a deranjat să parieze pe meciul Werder Bremen – Borussia Dortmund, preferând să se bucure de el fără implicații de ordin material.”

22:00 – 23:00: Talk show politic

Ce-ar face Teo dac-ar conduce țara: ce măsuri ar lua, pe cine ar simpatiza, cât de popular ar fi, cu cine s-ar certa, cât de des i-ar umili pe cei cu care se ceartă și tot restul.

Prezintă Mihai Gâdea, iar invitații sunt Radu Tudor, Victor Ciutacu, Dana Grecu și Mircea Badea. Misiunea lor este să mă preamărească și să explice cum ar curge laptele și mierea daca eu aș conduce. Băieți (și acritură isterică), limbile afară și la treabă. Hai, că știți cum. Ca pe vremuri, dar cu mai mult elan. Să pară că Romania nu conduce lumea din cauză că pe mine nu mă interesează o carieră politică. Și-l înjurați de mamă pe Voiculescu, apoi vă puneți cenușă-n cap că pe vremuri îl pupați în cur.

23:00 – 23:10: Disciplina și etica profesională cu Teo

Teo vizitează sediul televiziunii și-i dă un pumn în gură prezentatorului de știri sportive, pentru a arăta ce le trebuie jurnaliștilor care răstălmăcesc spusele altora, exagerează știrile și, în general, mănqnca mult căcat. În trecere, ajunge în studioul în care s-a desfășurat emisiunea anterioară și-i scuipă-n ochi pe moderator și invitați. Și-or face treaba viermii ăia, dar tot n-au demnitate.

23:10 – 23:30: Părerile lui Teo despre propriile păreri

Teo este o ființă atât de profundă încât poate avea puncte de vedere asupra părerilor sale despre propriile opinii.

23:30 – 7:30: Filme

Filme care-i plac lui Teo, filme care nu-i plac, filme pe care nu le-a văzut, filme de care n-a auzit și așa mai departe. Evident, vor rula cu sonor doar filmele care-i plac lui Teo. Celelalte vor rula fără sonor și 2 trepăduși vor comenta părerile mele despre film/ce-aș crede despre film dacă l-aș fi văzut. Scenele violente pot fi vizionate cu sonor. Recomandat minorilor.

Ah, ce frumos ar fi! O televiziune care să prezinte non-stop chestii despre mine. Și, ocazional, să mă invite la emisiuni la care să mă-ntrebe chestii și eu să bat câmpii. Și să mă-mbăt în direct. Să fiu treaz la-nceputul emisiunii și, spre sfârșit, să mă trezească moderatorul când adorm în timpul pauzelor pulicitare. Și să-i tai din salariu pentru că m-a trezit. Și să nu demisioneze niciun moderator/invitat permanent, pentru că toți îmi datorează zeci sau sute de mii de dolari.

Acum, apropo de ce spunea Vlad, pentru că articolul ăsta a plecat de la ce scria el zilele trecute: vă dați seama c-aș ajunge un fel de idol al idioților? Da, al idioților, dar să nu uităm 2 lucruri:

1. idioții sunt numeroși;

2. tot mai mulți oameni cât de cât inteligenți (sau aproape) renunță să mai gândească, pentru că nu-și găsesc locul într-o societate a retardaților.

Idol al idioților, dar asta e și Dan Diaconescu. Iar el o duce destul de bine. Pentru că, din păcate, în această eră a egalității, orice dobitoc contează. Câteva milioane de dobitoci te pot propulsa pe înălțimi la care n-ai fi-ndrăznit nici măcar să visezi.

Single Post Navigation

16 thoughts on “Vreau televiziunea mea, despre mine și cu mine

  1. Ar trebui ca si publicitatea sa fie tot despre tine: Detergentul cu care spala Teo… hartia igentica folosita de Teo, etc… :)

  2. Liv on said:

    subscriu la partea „not giving a shit about what other people do”! because I sincerely don’t! nu am invidii, curiozitati sau nevoie sa stiu ce fac altii. pe bune, e foarte plictisitor. some may call that egocentric…dar sincer cred ca e cel mai sanatots sa te concentrezi la tine/ce faci etc.
    singurul caz in care m-ar interesa ce a facut/face altcineva e atunci cand persoana respectiva e cu adevarat extraordinara si mi-ar putea fi model sau m-ar putea inspira. evit totusi comparatiile.
    referitor la partea cu tv-ul…let the trash go to the trash can. it’s where it belongs.

    • Teo on said:

      Poate. Din păcate, gunoiul a ajuns să fie servit la restaurante de lux, în ideea că e atât de-mpuțit încât trebuie să fie o delicatesă.

  3. Liv on said:

    Dar tu nu faci acelas lucru prin articole de genul asta? Adica ai grija lor, a prostilor pentru care TV ul e o activitate zilnica? E dreptul lor sa fie retardati si sa se uite la ce vor. Nu inteleg rostul sa stau sa ma gandesc cat de prosti sunt unii, de fapt majoritatea. What’s the point?

    • Teo on said:

      Nu. Proștii nu pot fi pur și simplu ignorați, pentru că se-nmulțesc mai rapid ca iepurii.

      Eu visez la o lume în care-i vom marginaliza și lua la mișto până nu vor avea decât 2 opțiuni: să renunțe la a fi proști sau să sufere de singurătate printre alții ca ei. Apropo, mi-ai dat o idee de articol.

  4. Liv on said:

    Ignorati sau nu ei tot exista. Nu pot fi marginalizati pentru ca ei sunt majoritatea.
    Ma bucur ca te inspir.

  5. RoleModelu on said:

    Andrew, dacă lucrurile ar fi duse la extrem, ar putea să se facă reclamă chiar la femeile pe care le place Teo sau oamenii cu care iese Teo în oraș :))
    Liv, susțin părerea lui Teo. Proștii nu pot fi veșnic ignorați. Și dacă i-ai dat o idee de articol lui Teo, mie mi-ai confirmat că trebuie scrisă ideea de articol pe care o aveam deja. Acestea fiind spuse, să scriem :D

    • Eu sunt de acord cu Liviu. Poți trăi și fără să te izbești de ei. Dacă nu-i cauți nu vor veni la tine. Și dacă vin încerci să scapi cât mai frumos de ei, pentru că sunt niște firi „sensibile” din punct de vedere al prostiei și ignoranței și nu vrei să te pui la mintea lor. Personal cred că vă pierdeți timpul. Proștii nu vor citi blogul astă și dacă-l vor citi nu vor înțelege mesajul vostru că … sunt proști :)

      Problema e , că încercând să țineți pasul cu prostia lor, să nu ajungeți să vă convertiți. ( adică să vă intereseze și pe voi prostiile ce se debitează la tv doar că să aveți material despre ce scrie )

      Eu, personal îi consider pe oamenii aștia morți. Nu încerc să le mai înțeleg viața. nu merită efortul. N-am destul timp pentru oamenii care merită și sa-mi fac timp liber pentru ei? Sigur, cum să nu.

  6. RoleModelu on said:

    În primul rând, e Livia :)) Apoi, prietene, nu ai cum să nu te izbești de ei. Sunt peste tot, în fiecare metrou, fiecare troleu, la fiecare colț de stradă, în fiecare crâșmă. Dorința mea nu e să ne citească proștii, ci deștepții. Și ori să fie de acord cu noi, ori să se amuze măcar. De ajuns la un nivel atât de jos e tare greu. Cât despre a-i înțelege… nu cred că poate cineva să-i înțeleagă exact. Poate doar ei între ei :P

    • Îmi pare rau, Liv m-am gândit că vine de la Liviu :)

      Da mă, fac cam același drum ca tine și normal că dau de ei peste tot. Le dau câteva înjurături în gând că stau ca niște animale proaste și nu știu decât să pută. Dar după ce scap din acel mic iad pot să-mi văd de viață liniștit. Că mai dau de alții în densitate mai scăzută pe stradă sau în baruri sau la muncă … îi evit. Atât timp cât nu-mi stau efectiv în drum nu am treabă cu ei.

      E greu să te mai amuzi, pentru că patrea tristă e că noi devenim „specimenele” nu ei. Oi fi nebun, dar viitorul post-apocaliptic tot îmi suna mai bine decât prezentul :))

  7. Liv on said:

    Multumesc pentru precizare, Vlad:). Da, dai de ei peste tot dar tu hotarasti in ce masura te afecteaza asta. Daca interactionez cu un retard si vad ca e retard din momentul ala nu mai conteaza pentru mine orice spune/face. Nu imi pun mintea cu el pentru ca asta ar insemna sa ma cobr la nivelul lui. De ce as face asa ceva?
    Ca sa iau in serios pe cineva indeajuns de mult incat sa imi pese de ce face ce face trebuie sa depaseasca un anumit prag. Nu-l depasesti, nu contezi.

  8. RoleModelu on said:

    Da, mă, eu vă înțeleg pe amândoi, dar, nevertheless, sunt acolo, sunt inevitabili, te deranjează prin ce zic și cât de tare urlă în RATB, cum put în metrou, etc.. Nu zic că trebuie să-ți bați capul, dar nu ai cum să-i eviți, efectiv :))

  9. Liv on said:

    da, ma si eu te inteleg. lumea e proasta si asta te enerveaza. bitchin’ about it not gonna change that.

  10. RoleModelu on said:

    Ah, știu, dar facem și noi ce putem… haz de necaz. Cam asta era ideea :))

  11. Pingback: Două Perechi de Palme 3 | Evident, tot Rolemodelism

Lasă comment.

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: