Palme Intelectuale

Cu un PH al dracu' de scăzut

Archive for the day “octombrie 27, 2012”

Dezvoltare personală cu Teo


În general, nu-mi plac oamenii care doar semnalează probleme, dar n-au niciodată idee care ar fi soluția. Sau, dacă au, n-ar contribui la rezolvarea problemei nici dacă-i arzi pe rug. E o idioțenie să urli că lucrurile nu arată bine, dar să nu miști un deget să-mbunătătești ceva.

Liv mi-a atras atenția că nu prea fac altceva decât să-i ironizez pe proști. Just, îmi place să fac mișto, dar cred că e destul de ușor să se găsească soluții în ce-am scris până acum: dacă eu explic că trebuie să fii idiot ca să-ți înfigi ace-n scrot din dorința de-a fi în trend, iar Gigel Prostea citește articolul și se simte vizat, soluția este să nu-și mai înfigă ace-n scrot. Și gata, nu mai e idiot. Din punctul ăsta de vedere, cel puțin, pentru că idioții tind să-și etaleze dotările intelectuale de câte ori au ocazia. E puțin probabil ca Gigel să fie un geniu, iar acele-n scrot să reprezinte singura lui tangență cu lumea balelor în barbă.

Desigur, problema cu proștii este că nu-nțeleg prea ușor. E adevărat că sunt șanse mici să-i conving că sunt proști, oricât de coerent aș explica. Și s-ar putea să nu reușească nici să vadă soluția, pentru că e prea simplă. Un fel de „cum să nu mai pierd timpul pe Facebook?”, răspunsul evident fiind „nu mai intra pe Facebook”.

În fine, pentru că vreau să contribui la construirea unei societăți mai bune, am decis să dau articolelor o tentă de dezvoltare personală. Dacă 2-3 oameni citesc ce-am scris aici și se mai destupă puțin la minte, mă voi declara mulțumit. Oarecum. Dar, dacă tot ajut societatea, vreau să mă ajutați și voi. Like-urile, share-urile, tweet-urile, mass-urile pe Messenger și ce mai vreți voi sunt binevenite.

Ce-mi propun azi este să ofer 5 remedii la multe dintre problemele cu care se confruntă această adunătură de oameni numită, generic, „societate”. Și nu exagerez: în momentul în care aplici unul din sfaturile care urmează, viața ta se schimbă-n bine. Garantat. Și bănuiesc că e la mintea cocoșului că, dacă vrem să fie bine unui popor, trebuie să le fie bine cât mai multor indivizi. Dacă nu e la mintea cocoșului, explic altădată. Pentru moment, credeți-mă pe cuvânt și nu uitați: like-uri și share-uri.

1. Acceptă că e vina ta

Una dintre marile probleme ale societății este că oamenii nu prea mai vor să creadă că e vina lor. Ne place atât de mult s-arătăm cu degetul încât e o minune că n-avem arătătorul dezvoltat ca antebrațul lui Schwarzenegger. Dacă ești virgin la 30 de ani, e vina femeilor, a societății, a părinților, a masonilor, a oricui, numai a ta nu. Dacă n-ai un loc de muncă, sigur e vina politicienilor, că nu vin să te-angajeze pe tine. Dacă pici BAC-ul, de vină e sistemul educațional. Dacă pe copilul tău l-a dat afară din sală la BAC, e vina lui Funeriu, c-a pus camere-n sălile de examen. Și așa mai departe.

În majoritatea cazurilor, ești principalul responsabil pentru situația în care te afli. Știu că e ușor să dai vina pe altul și să te convingi că ești o victimă a circumstanțelor. Dar, dac-o faci, rămâi victimă. Dacă-ți asumi responsabilitatea, mai ai șanse să faci ceva. Și e recomandat să le și fructifici, pentru că doar un idiot se bucură să știe că răspunderea-i aparține, în condițiile-n care nu face nimic. Dacă n-ai reușit în ce ți-ai propus, vezi ce e de-mbunătățit și-ncerci din nou. Nu te freci pe sfârcuri de fericire că, spre deosebire de alții, ai încercat.

2. Conștientizează că nu ești perfect

În legătură cu primul punct: trăim într-o lume a oamenilor care cred că sunt perfecți. Nu poți să le atragi atenția asupra unei greșeli pe care-au comis-o, că fac ca toți dracii, se supără, se simt jigniți și așa mai departe. Și e greu să-i explici că n-are dreptate unui om care te-ascultă doar ca să te poată contrazice (în general, cu argumente idioate).

Iar mentalitatea asta se extinde și asupra preferințelor în materie de orice (muzică, filme, haine etc.) sau asupra ideilor despre viață. Presupun că v-ați lovit de oameni care cred că dețin secretele vieții, dar nu pot aduce argumente mai solide decât “știe oricine”, “așa se face” sau “pentru că așa e”.

Într-un fel, Crin Antonescu este cel mai bun președinte pentru omenii ăștia: susține cu vehemență idei pe care nu le poate argumenta, nu știe să poarte o discuție în contradictoriu, se enervează și apelează la atacuri la persoană (sau caterincă ieftină) când îl contrazici și, în general, nu poate nici măcar improviza niște minciuni cu un bag parfum de adevăr când își promovează teoriile nefondate.

Cred că unii ajung să se creadă perfecți din cauza următorului mecanism psihologic defensiv: se simt atât de proști și lipsiți de semnificație încât n-ar putea evita depresia fără să se convingă că le știu pe toate. Crede cineva că Antonescu se comportă ca un Vadim turbat pentru că are o părere foarte bună despre el însuși?

3. Deschide-ți mintea

Ajungem la frica de idei noi și schimbare. Îi știți pe oamenii care susțin că Internetul e o prostie și va dispărea în câțiva ani? Eu mă-ndoiesc c-o spun din pură ignoranță. Problema e teama de schimbare: Internetul a produs niște schimbări majore, iar oamenii aceștia sunt convinși că, dacă dispare cauza, vor dispărea si efectele. Nu este perfect valabil în toate situațiile, dar ei vor să creadă că Internetul va dispărea.

Exemplul acesta n-o fi reprezentativ pentru o parte însemnată a populației, dar ilustrează o tendință răspândită: fuga de nou, de orice e mai complicat decât “Dan Diaconescu în direct”, de păreri noi despre viață și lume și așa mai departe. Bine, acum nu spun că trebuie să-mbrățișăm toate noutățile și să adoptăm orice idee „revoluționară”. Asta e cealaltă extremă și denotă cretinism.

Ideal (și de bun-simț) este să analizezi noutățile, să reții ce e util/benefic și s-arunci restul. Asta ar face orice om dotat cu câteva grame de creier. Nu știi niciodată când dai peste ceva care-ți poate-mbunătăți semnificativ viața. Sau, dimpotrivă, peste ceva care ți-o poate înrăutăți.

”Păi nu e mai bine să evit, dacă mi-o poate și-nrăutăți?”

Nu. Pe același raționament ai putea evita și să mănânci, pentru că nu se știe când ai ghinionul să nimerești ceva alterat. Mori de foame, dar măcar știi că ești în siguranță.

4. Educă-te

Din nou: știu că e greu să-ți pui întrebări, să-nveți lucruri noi și, în general, să-ți pui mintea la treabă… în special când poți să butonezi telecomanda sau să petreci 5 ore pe zi cu ochii în monitor, captivat de un joc care, pe termen lung, nu-ți va aduce niciun folos. Dar, educându-te, faci 2 lucruri:

a) afli lucruri noi și, eventual, îți dezvolți abilități noi;

b) îți împiedici mintea să involueze.

Și, când spun „educație”, mă gândesc la ceva informal, nu neapărat la cursuri organizate (nu c-aș avea ceva cu ele). Internetul e plin de informații, totul e să vrei să le cauți. Poți să-ți găsești și pasiuni noi. Poți învăța să faci site-uri, poți găsi un sport care să-ți placă, poți învăța o limbă străină (eu, de exemplu, învăț spaniola în prezent), poți învăța să joci la bursă, poți descoperi și cunoaște alte culturi, poți învăța să cânți la un instrument muzical și multe altele. Nu mi se pare OK să ai în casă un calculator conectat la Internet și să-l folosești doar pentru muzică, filme, jocuri și Messenger.

N-ai calculator? Nu-i nimic, există biblioteci. Chiar dacă nu te interesează ceva în mod deosebit, iei o carte la-ntâmplare. Dacă nu-ți trezește interesul, încerci alta. E imposibil să nu găsești ceva care să te captiveze

5. Alege-ți modele demne de urmat

Știu, mass media ne prezintă sute de ratați și analfabeși ridicați la rang de vedetă. Știu, proștii gălăgioși primesc multă atenție. Și totuși, există câteva diferențe între, să spunem, Napoleon și Ogică: în timp ce lumea-și va aminti de primul multe secole de-acum încolo, de al doilea ne vom aminti când vom citi articole în care este dat ca exemplu de ratat care primește atenție doar când face circ ieftin la televizor. De la cine poți învăța mai multe?

Lăsați nunta lui Borcea, părerile lui Becali și ambițiile Simonei Senzual. Citiți despre viețile și părerile unor oameni care au schimbat istoria. Căutați să-nțelegeți cum gândesc oamenii de succes, nu ce crede Simona Trașcă despre sensul vieții. Părerile ei sunt irelevante, din moment ce e genul de femeie pe care o parte a presei o bagă-n seamă doar pentru că are un gât adânc și știe să dea din fund când si cu cine trebuie.

 

Așa… dezvoltare personală cu Teo. Lăsând gluma, e foarte ușor să nu fii prost. Ajunge să refuzi să intri într-o rutină psihologică bazată pe jocuri, emisiuni de 2 bani și informație inutilă. Să fii prost mi se pare mai greu, pentru că presupune să duci o viață plină de neîmpliniri și aflată sub semnul potențialului irosit. Da, până și eu cred c-avem cu toții potențial. Dar asta nu-nseamnă nimic. Leonardo da Vinci a avut un potențial uriaș, dar, dacă nu l-ar fi exploatat, n-ar fi auzit nimeni de el.

Faptul că ai potențial e irelevant. Contează să faci ceva cu el. Altfel, ajungi ca nea Gogu de la berărie, care povestește cu mândrie ce se pricepea el la fotbal în tinerețe și ce jucător mare ar fi ajuns dacă se ținea de treabă.

Fericirea la gândul c-ai putea/ai fi putut face lucruri mărețe e masturbare mentală dacă ratezi șansă după șansă.

Post Navigation