Palme Intelectuale

Cu un PH al dracu' de scăzut

Archive for the day “noiembrie 29, 2012”

Haideți să ne-mbătăm și să gândim profund!


Continuare de aici

Am băut câteva beri după o zi excelentă. Am terminat cu CGS. Mă rog, mai merg 3 zile, iar de luni încep altundeva. Cam asta a fost.

Nu regret niciun moment petrecut la CGS. Locul ăsta de muncă m-a ajutat să mă formez, să-mi dau seama ce nu-mi place și ce vreau. Pe scurt: nu vreau să fiu un simplu angajat. La dracu’ cu asta, nimeni nu vrea să fie doar un angajat. Dacă-ntrebi orice om normal, îți va spune că vrea să-nsemne ceva. Să fie liber, să nu depindă de un loc de muncă, să-și urmeze visul, să fie cineva. Cei mai mulți nu vor fi. Ăsta e adevărul. Trist, nu?

Liv spunea bine: m-am pierdut pe drum. Că, deh, ai un loc de muncă, ai un program, câștigi bine, merge. Nu te resemnezi, te mulțumești. Îți spui că e doar temporar, dar, dacă ești lăsat în ale tale, nu schimbi nimic. De ce-ai face-o? Mai merge o lună. Și mai trece o lună. Și mai trece una. Și încă una. Și ai făcut un an și vine surpriza: ți se demonstrează că, în tabloul general, ești un element de decor. Îți place sau nu, ești la dispoziția firmei. Te mută după nevoi și nu consideră necesar să-ți dea măcar o explicație. Asta e, ești angajat și faci ce ți se spune. Îți spui că vrei mai mult și-ncepi să-ți cauți de lucru.

Și știi al dracului de bine că noul loc de muncă e temporar. De data asta, chiar e. Stăteai la interviu și te gândeai la cum îți vei folosi timpul liber pentru a-ți pune în aplicare planurile. Nu mai ai timp de pierdut: ai aproape 25 de ani, Un sfert de secol. E timpul să faci ceva.

Neah, încă nu ești liber: îți schimbi locul de muncă, nu-ncepi să lucrezi pentru tine. Încă ai un program de respectat, o treabă de făcut. Va fi mai bine, dar nu destul de bine. Și, după ce ți-ai petrecut viața de până acum mulțumindu-te cu ce aveai, nu mai e loc pentru așa ceva. Cât mai ai? 5 luni și o săptămână. Dupa asta îți dai demisia, indiferent de circumstanțe. Dacă mai trec 5 luni și o săptămână și încă ai nevoie de un loc de muncă, poate că meriți să chițăi de foame o vreme. Ai un obiectiv și ți-ai fixat un termen-limită, depinde numai de tine să reușești. Dacă ești puternic și capabil, supraviețuiești. Dacă nu… asta e. Nu ești primul și nici ultimul care va cădea.

Ai o groază de idei și timp prea puțin. Și, mă-sa, așa ai dat-o-n bară până acum: ai încercat să pui în aplicare prea multe idei. N-ai avut nici timupl, nici energia. Trebuie să te concentrezi pe ceva anume. Unii îți spun că ești visător, alții ți-o spun direct: visezi idioțenii. Mda, poate. Dar, măcar, știu că sunt sincer față de mine. Ce dracu’, dac-o sfârșesc într-un șanț, ajung acolo făcând ce și cum vreau. Fără să dau vina pe alții, fără să mă plâng de ghinion: am țintit, am ratat și am rămas fără muniție.

Bine, ăsta e cazul cel mai rău. Cel mai probabil, voi construi un imperiu. Încet, încet, câte-un pas pe zi. Nu duc lipsă de idei, strategii sau încredere. Totul e să și acționez. Oricine poate să viseze, dar nu oricine are curajul să și acționeze. Sunt ambițios și orgolios, am ambiția necesară, vreau să-mi demonstrez că pot să fac al dracului de mult.

Rămâne cum am stabilit: în 5 luni și o săptămână lucrez pentru mine sau mor de foame. Joaca e joacă, dar vine momentul să fim serioși. Eu mi-am stabilit destinul.

Reclame

Post Navigation