Palme Intelectuale

Cu un PH al dracu' de scăzut

Archive for the day “ianuarie 31, 2013”

Infernul lui Teo (partea a IV-a)


Ultima parte. În caz c-ați ratat, partea I, partea a II-a și partea a III-a.

11. Părinții iresponsabili

Și aici nu mă refer la părinții care-și abandonează copiii. Ăia sunt cazuri aparte. Mă refer la părinții care cred că, dacă l-au adus pe lume și-l hrănesc, nu e cazul să-l și educe. Oricum, educația și disciplina sunt niște bullshit-uri. Ce rost are să educi micul drac, când e mai simplu să spui că ești părinte modern și nu vrei să-i înăbuși personalitatea?

Am mai spus-o: până la 6 ani, copiii sunt ca niște câini. Nu-nțeleg diferența dintre bine și rău și nu-nțeleg când le spui să nu x, pentru că y. Sunt niște creaturi conduse de instinct și emoții de bază. Dar înțeleg foarte bine asocierile faptă – pedeapsă și faptă – recompensă. E simplu: „dacă fac x, iau o palmă; dacă fac y, primesc o prăjitură”. Pe lângă faptul că scapi de niște probleme pe moment (pereți cu desene pe ei, cărți rupte, geamuri spart etc.), copilul înțelege, la nivel subconștient, o lecție foarte importantă: toate acțiunile au consecințe.

Și nu, nu mă doare că un prost care nu-și disciplinează copilul va avea de pătimit. E alegerea lui. Dar un astfel de copil poate face tâmpenii mult mai mari când crește. Nu cred că puștii care urcă beți la volan și te fac praf pe trecerea de pietoni au avut parte de prea multă disciplină la viața lor. Mai degrabă, au avut parte de părinți care le-au trecut cu vederea toate prostiile, pentru că „e copil, lasă-l să se distreze acum”. Mda, problema e că distracția lui de acum l-ar putea costa pe altul viața. Iar pe alții, mult stres inutil. Nu știu ce părere aveti voi, dar pe mine mă scot din sărite copiii (prea) gălăgioși și care se comportă oriunde ca pe terenul de joacă. Bine, copiii n-au nicio vină. Pe părinți i-aș strânge de gât.

Pedeapsa: cam greu. chiar nu m-ajută imaginația. Dar parcă i-aș pune într-o cameră plină de copii nedresați. Draci care aleargă tot timpul, urlă, sparg, trag, împing și ce le mai trece prin cap. Ar trebui să fie o pedeapsă destul de grea. Mă-ndoiesc că, dacă l-ai suportat pe copilul TĂU enervant, poți suporta 20 de copii care te fac să vrei să-i omori după 5 minute de stat cu ei. În primul rând, sunt mulți si te stresează-n ture. În al doilea rând, nu sunt ai tăi.

12. Instructorii de dezvoltare personală care scuipă aceleași motto-uri învechite și reciclează la nesfârșit aceleași idei

Dezvoltarea personală e un lucru bun. Problema e c-a devenit o industrie. E plin www-ul de site-uri care se copiază între ele, produse de căcat care-ți aduc încredere în tine, bani si succes, de citate, filmulețe și mp3-uri care te plictisesc după 5 minute. Bine, ăsta iar nu-i un lucru rău în sine. Proștii au fost, sunt și vor fi întotdeauna cea mai bună și sigură sursă de bani. Dar, daaar, m-am săturat să văd pe Facebook citate cu iz de dezvoltare personală și filmulețe motivaționale. Sunt prea multe.

„Viața e o mare aventură sau nimic”, „succesul e un șir de greșeli”, „poți face orice dacă ai încredere în tine” și alte lăbăreli de genul ăsta au ajuns să mă enerveze mai rău decât „K la meteo”. Nu că nu sunt de acord cu ele, dar sunt ceva mai profunde și, oricum, le știe toată lumea. Mare chestie, oamenii de succes au dat-o-n bară de câteva ori! Un om cu adevărat hotărât să reușească n-are nevoie să știe asta, pentru c-o va lua de la capăt de câte ori e necesar. Viermele de Facebook oricum nu va face nimic, oricâte citate i-ai turna între urechi. El vede citatul sau filmulețul, se gândește că e bine că poate face orice, apoi mai însămânțează un ogor în FarmVille.

Prefer tipul de dezvoltare personală care, în loc să-ți bage-n cap că e bine să te bucuri de fiecare moment, indiferent ce-ai face (de parc-ai fi tot timpul plin de droguri), îți spune că, uneori, trebuie să faci ce nu-ți place. Eu nu sunt deosebit de fericit când îmi spăl șosetele. Nu-mi pot imagina cum ar fi să mă bucur de activitatea asta. Dar e necesară, așa c-o accept ca atare. Nu-mi place la nebunie să merg la serviciu, dar, deocamdată, e necesar. Merg, îmi fac treaba, vin acasă și-mi văd de lucrurile care chiar contează pentru mine. Și nu stau toată ziua cu un zâmbet idiot lățit pe toată fața, încercând să mă conving că e foarte amuzant să faci același lucru 8 ore pe zi. Sunt la serviciu, ce dracu’! Prefer să mă gândesc la cum să ies cât mai repede din cursa de șoareci și profit de fiecare moment în care n-am de muncă.

Momentele neplăcute sunt o parte a vieții. Nu poți face chiar orice, așa cum un pigmeu n-are șanse s-ajungă să joace în NBA. Nu e suficient să ai încredere-n tine, trebuie să te mai ducă și capul. Nu contează dacă zâmbești tot timpul; important e să ai și motive s-o faci, nu să rânjești toată ziua ca un tâmpit. Și mai demolăm și alte mituri în viitorul apropiat.

Cum îi pedepsim pe „antrenorii de viață” expirați și idioți? Eu am următoarea idee: hai să-i punem să-și urmeze propriile-ndemnuri cretine. Unii vor spăla geamuri și podele sau vor duce gunoiul sau vor … (ce urăsc ei cel mai mult să facă), zâmbind cu gura până la urechi și repetând la nesfârșit că trebuie să bucuri de fiecare moment al vieții. Alții vor încerca la nesfârșit să facă un lucru imposibil, repetând că orice e posibil dacă ești destul de ambițios. Vom mai avea câțiva pe care-i vom obliga să zâmbească toată ziua, în timp ce sunt bătuți cu biciul și cară pietre de moară-n spate. Atitudine pozitivă? Nu va fi nici la un seminar de dezvoltare personală mai multă atitudine pozitivă decât în Iadul meu.

13. Viermii de Facebook, gamer-ii înrăiți, clubber-ii înrăiți și, în general, orice specimen care se mulțumește s-o frece și să se mintă că asta e pasiunea lui

Băi, eu nu-nțeleg ceva: cum poți să te joci toată ziua și să nu ți se pară că ai o problemă? Cum poți să mergi în club în fiecare seară și să nu te plictisești? Cum poți să-ți petreci tot timpul liber la terasă și să nu simți nevoia să mai faci și altceva? Cum poți să te uiți la n seriale și să nu-ți vină să te spânzuri? Pe scurt: cum poți să lași viața să treacă pe lângă tine și să ți se pară absolut OK?

Mă gândesc destul de des la viitor. Îmi stabilesc obiective, fac planuri, găsesc noi laturi ale personalității mele. peste 5 ani voi fi foarte diferit de Teo de acum. Asta e, ne schimbăm. Nu știu exact cum voi gândi atunci (probabil la fel ca acum, în linii mari, cel puțin), dar știu cum va arăta viața mea. Și va fi foarte diferită de cea de acum. Iar asta presupune să fac constant chestii noi, să-nvăț lucruri noi și să-mi forțez limitele.

Dar bine, asta e pe termen lung. Hai să revenim la prezent: cum poți să nu te saturi de tine când faci același lucru în fiecare zi și ți se pare amuzant? Nu-ți părăsești locul confortabil, nu-ți pui mintea la contribuție, o freci și spui că asta-ți place ție să faci. Nu. E imposibil să-ți placă să fii o legumă. A, te mulțumești să fii o legumă, pentru că e greu să te uiți la tine, s-admiți că te-ai săturat de ce vezi și să faci efortul de-a te schimba. Așa că mai ari un ogor în FarmVille 2 și mai vezi un episod din Lie to Me și te gândești ce mișto e să ai o viață interesantă ca a ăluia din serial.

Bănuiesc că, dacă te-ar vedea strămoșii tăi vânători de mamuți, tigri cu dinți-sabie și alte animale oarecum periculoase, te-ar face sită cu sulițele. Că ei au omorât animale mari și puternice, au migrat, au descoperit, au inventat și au pus bazele civilizației de azi. Tu ești o vită care-a decis că evoluția e bullshit și involuția e mișto. Bine, sunt convins că e mai simplu să te bălăcești în propriul căcat decât să gândești și să pui osul la treabă, dar mă-ndoiesc că scopul omului modern e să se transforme, pe plan psihic, în om al cavernelor.

Pedeapsa: îi lăsăm să moară de plictiseală. Fără Facebook, fără jocuri, fără televizor, fără cluburi, fără droguri, fără pornografie, fără toate chestiile cu care-și omoară timpul oamenii fără ocupație. Sunt curios ce face un imbecil plictisit când n-are cu ce-și alunga plictiseala. Eu mizez pe sinucidere. Mai greu de realizat în viața de apoi.

14. Nemulțumiții

Există oameni pe care nu-i mulțumește nimic. Oameni care se plâng tot timpul de ceva. Oameni care văd întotdeauna partea rea din orice. Oameni care-au avut ghinion să nimerească în lumea asta, pentru că totul e anapoda, iar ei sunt absolut OK și știu ce-ar trebui făcut ca să fie totul în regulă, dar, din nenorocire, nu-i ascultă nimeni. În principiu, ar trebui ca ALTUL să facă una și alta. Nemulțumitul nu acționează. El e creierul.

În realitate, nemulțumitul are o cu totul altă problemă: e nemulțumit de propria persoană. Pentru că, în definitiv, propria minte dă formă evenimentelor, iar propria reacție pregătește evenimentele viitoare. Nemulțumitul nu prea e capabil să acționeze, iar când o face, o face prost. Așa că dă vina pe lume: el nu e fericit pentru că lumea nu e perfectă. Într-o lume perfectă, el ar fi cel mai fericit, pentru că toate i-ar merge din plin. Ar fi genul de lume care se adaptează la nevoile lui. Sau, mai bine zis (lumea chiar fiind adaptată la nevoile fiecăruia), la modul lui idiot de-a gândi și acționa.

Pedeapsa: îi punem într-o lume perfectă. La prima vedere, s-ar spune că asta nu e o pedeapsă, dar e, de departe, cea mai cruntă. Într-o lume perfectă, nemulțumitul va fi tot incompetent și nefericit. Și va trebui să dea vina pe el însuși. Sau va găsi defecte și va spune cum ar trebui să fie lumea, iar aceasta se va adapta la ce-a spus el. si nemulțumitul va găsi noi motive de nemulțumire, iar lumea se va schimba iar. Mai devreme sau mai târziu, orice idiot trebuie să-și dea seama că, de fapt, marea lui problemă este el însuși.

15. ONG-iștii bătuți în cap

Să fim înțeleși: ONG-urile sunt o idee bună. Statul n-are cum să le vadă pe toate, așa că nu e rău să vină un ONG, să-l tragă de mânecă și să-i arate ce-ar trebui să mai facă și cum. ONG-ul este un mod de-a-l implica pe cetățeanul de rând în problemele comunității. Dar ONG-istul idiot nu se implica. El știe doar să protesteze.

Țineți minte discuțiile iscate cu privire la câinii fără stăpân?

– Îi eutanasiem sau nu?

– Păi nu, că e o barbarie.

– Bine, ce facem cu ei?

– Nu știm. Construiți adăposturi!

– Păi, cu ce bani? Că-s sute de mii de câini.

– Nu știm. Nu-i eutanasiați! Găsiți alte soluții!

– Dar câinii ăștia sunt un pericol.

– Nu! Oamenii sunt problema! De ce ies din casă noaptea?! De ce intră pe teritoriul haitelor de maidanezi?! Câinii au și ei drepturi [să te facă franjuri, de exemplu]!

Sau Roșia Montană. Oamenii de acolo vor locuri de muncă, ONG-urile știu mai bine:

Ce, vrei un nivel de trai decent în detrimentul mediului?! Mori dracu’ de foame, că noi știm una și bună: să punem bețe-n roate. Nu ne interesează că se pot exploata zăcămintele și fără să fie distrus mediul; în general, nu ne interesează calea de mijloc. Noi vrem să nu se exploateze, ca s-avem unde organiza anual un festival de căcat, care lasă-n urmă munți de gunoi.

N-am o problemă cu faptul că ONG-urile au de comentat la multe chestii. Mă enervează că nu vin cu soluții realiste. Da, e ușor să spui că nu trebuie demolată o clădire cu o vagă valoare istorică, dar e mai greu să găsești soluții în sensul reabilitării și întreținerii ei. Că astea costă și nu e treaba ta, ca ONG-ist, să faci rost de bani. Să găsească Primăria! Noi doar protestăm.

Pedeapsa: din nou, o lume perfectă. Pentru că și ONG-iștii cretini sunt un fel de nemulțumiți, cu deosebirea că ei își aleg o cauză pentru care să lupte. Mă rog, o cauză-n numele căreia să facă declarații de război, că nu sunt în stare să și lupte. Nemulțumitul tot se mai descurcă o vreme, găsind fel de fel de motive să critice. ONG-istul dobitoc are nevoie de cauze cu iz de hipstereală, pentru că el vrea să fie trendy și implicat în probleme arzătoare. Cu cât mai multe controverse, cu atât mai bine: ONG-istul simte că e un fel de combinație între Robin Hood, Maica Tereza, câțiva sfinți și Yoda. Haideți să-i luăm sursa de-mplinire și mulțumire de sine și să-l vedem cum se stinge puțin câte puțin, conștient că nu mai are pentru ce trăi.

Gata cu Infernul. Dacă vă regăsiți în vreuna din cele 15 categorii, fiți drăguți și nu muriți înainte s-ajung eu să conduc Iadul. Ar fi păcat să vă petreceți o parte din eternitate ispășind pedepse convenționale (fiert în cazan, înțepat cu furcile etc.). Ar fi ca și cum ai ajunge la o petrecere înainte s-ajungă și băutura.

Reclame

Post Navigation