Palme Intelectuale

Cu un PH al dracu' de scăzut

Archive for the tag “antena 3”

Vreau televiziunea mea, despre mine și cu mine


Sunt din ce în ce mai convins c-am rămas printre puținii oameni pe care-i interesează de ei mai mult decât de alții. Printre puținii oameni pe care nu-i freacă grija că s-a cuplat cineva cu altcineva sau că și-a luat cineva ceva. Printre puținii oameni pe care nu-i interesează în ce cluburi se mai duce vreo curvă abonată la Capatos sau pe unde și-a făcut vacanța un fotbalist. Sau operațiile de-ndepărtare a celulitei pe care și le face Andreea Marin Banică, fostă zână a surprizelor, actuală, fostă și viitoare acritură notorie. Nu știu dac-ați sesizat că e extrem de antipatică.

La un moment dat mă-ntrebam de ce te-ar interesa astfel de amănunte și de ce dracu’ ai servi așa ceva, ca televiziune/ziar/radio/ceva. Mi-am răspuns pe rând la-ntrebări. În primul rând, ai servi așa ceva din același motiv pentru care ai prefera să faci un sandviș decât lasagna: e mai simplu. Că mulți jurnaliști sunt extrem de prosti și n-ar fi-n stare să scrie un articol ca lumea nici dacă viețile lor ar depinde de asta (caz în care, pentru siguranță, aș căuta eu să le distrag atenția de la scris), dar sunt capabili să scrie asta:

“Paparazii de la [ziar de căcat pentru maimuțe] l-au surprins pe [cetățean cunoscut a cărui viață privată nu privește pe nimeni] la o terasă cu [cineva mai mult sau mai puțin cunoscut]. Cei doi au petrecut la masă 40 de minute, timp în care au băut un suc de portocale, au vorbit discuții și s-au holbat la chestii.”

Simplu, nu? Mai dai câteva detalii cu privire la ora la care-au ajuns și cea la care-au plecat, cam cât costă sucul unde l-au băut ei, cum era vremea și cum erau îmbrăcați. Pui o poză și ai un articol. Unul pe care idiotul care-ți cumpără ziarul îl citește ca pe-o chestie interesantă. Și ajungem la cealaltă întrebare: cum de oamenii citesc așa ceva?

În primul rând, îi interesează prea puțin propriile vieți ca să nu-i intereseze ale altora. Și da, când ești atât de prost încât să fii capabil să citești despre pantofii pe care și i-a luat Bianca Drăgușin sau Drăgușanu (sau era Drăgușinu?), sunt șanse mari să ai o viață atât de plictisitoare încât să nu te intereseze. Trebuie s-o umpli cu ceva, că te mai saturi și să te uiți pe pereți, cu un fir de salivă în colțul gurii. Și atunci vine presa de 2 lei cu subiecte de 2 lei, accesibile și tâmpiților: “Băi, am eu ceva foarte tare pentru tine. Costă puțin, are multe poze, e ușor de citit și-o să-ți țină mintea ocupată, sau, mă rog, cât de ocupată poate fi mintea ta de maimuțică nu foarte inteligentă.”

La noi se face jurnalism de succes în 2 moduri opuse:

1. omul știe ce-l interesează (economie, politică, sex, grădinărit) și mass media caută sa vină-n întâmpinarea cererii lui;

2. omul e cam prost și nu prea știe ce-l interesează sau dacă-l interesează ceva, așa că vine presa și-i spune ce-ar trebui să-l intereseze.

Și nu acuz presa că face așa ceva. E drept, îi disprețuiesc pe ratații care se joacă de-a jurnaliștii și scriu asemenea căcaturi neinteresante, dar nu-i acuz pe patronii de trust. Aș proceda la fel. Dacă prostul e dispus să scoată banul ca să citească niște chestii jenante pentru omul cu un nivel mediu de inteligență, dar interesante pentru el, îi ofer ce vrea. Pe mine mă interesează să scot cât mai mulți bani, nu să educ vita.

Toată lumea e fericită: ziarul produce bani, prostul bălește de fericire că e și el la curent cu ce se mai întâmplă (ca de exemplu, c-a mai umezit Cruduța un falus într-o toaletă de club de fițe, da, un eveniment cu totul neașteptat), câteva zdrențe și câțiva ratați se bucură ca li se acordă atenție, iar pițipoancele de Facebook se gândesc că, poate, cu puțin noroc, vor ajunge și ele să scrie Click! despre cum au dansat pe mese în club.

Mă rog, divaghez. Mă gândeam că, dac-aș avea destui bani și aș fi puțin mai grandoman decât sunt, aș putea să-nființez o televiziune care să se concentreze pe mine. Fără mișto. O televiziune axată pe viața mea și ce fac în fiecare zi. Cu matinal, știri, talk show-uri, emisiuni sportive, tot tacâmul. Dar totul despre mine. Și pariez că s-ar găsi destui proști care să se uite, pentru că, dacă o televiziune difuzează doar chestii care au legătură cu mine, sigur sunt un om deosebit de interesant. Și, oricum, ar fi un subiect de discuție bun pentru când ești la terasă cu prietenii la fel de proști ca tine și nu știți despre ce să vorbiți:

“Băi, ați văzut unde a mers Teo în excursie?”

“Da, m-am uitat aseară.”

“Chiar, ați văzut ce spunea Gâdea despre asta?”

Da, l-aș angaja și pe Gâdea. El ar prezenta un talk show. Și-aș mai angaja câteva panarame jurnalistice. Dar să nu ne grăbim. Iată programul unei zile obișnuite…

7:30 – 10:00: Matinal

Mircea Badea vorbind despre ce voi face eu de-a lungul zilei respective. Se transmite live ce fac eu: cum mă trezesc, cum mă-ntind, cum mă spăl pe dinți, cum fac flotări, cum mănânc, cum îmi beau cafeaua, cum mă-mbrac și tot restul. Mircea Badea va vorbi despre cum sunt un om genial, care-și bea cafeaua ca un învingător. Și-i va-njura pe producătorii de unt și va cere demisia Guvernului când vede că mi s-a terminat untul și a trebuit să-mi ridic curul de pe scaun și să merg la frigider să iau alt pachet.

Între timp, momente hazlii cu Ciutacu și Dana Grecu îmbrăcați în clovni (știu că e redundant în cazul lor).

10:00 – 12:00: Părerea lui Teo

Cameramanul se va ține după mine peste tot, în timp ce reporterul îmi adresează un șuvoi de-ntrebări despre orice.

“Teo, ce părere ai despre cer? Dar despre copacul acela? Dar despre tanti aia care-și plimbă câinele? Teo, vezi norul acela? Ce ne poți spune despre el?”

Prindeți voi ideea. Eu voi arunca, ocazional, câte-un răspuns la mișto (“Mda, e un copac”), iar Radu Tudor, îmbrăcat în fustiță roz, va comenta din studio:

“Ați văzut? Pe Teo nu l-a impresionat copacul! Sigur a fost plantat când era Băsescu primar. Băsescule, să mori în chinuri, bă! Numai din cauza ta se-ntâmplă toate nenorocirile în țara asta!”

12:00 – 13:00: Primul buletin informativ al zilei

Ce-a mâncat Teo aseară, la ce oră s-a culcat Teo, ce-a făcut Teo până să se culce, la ce oră s-a trezit Teo, ce-a mâncat la micul dejun și ce-a declarat despre copaci. Și ce părere au magnificii analiști de căcat Mircea Badea, Ciutacu, Radu Tudor, Gâdea, Dana Grecu și Gabriela Vrânceanu-Firea despre ce cred eu. Dar analiză în profunzime. De fapt, s-ar putea să vreau s-aducă și câțiva psihologi să explice de ce cred eu ceea ce cred.

13:00 – 13:05: Moment de relaxare cu Teo

Teo merge la baie să se pișe.

13:05 – 17:00: Ce mai face Teo

O emisiune în care sunt filmat umblând și făcând chestii. Pur și simplu. Fără comentarii. Telespectatorii au ocazia să mă vadă cumpărând un covrig, înjurându-l de morți pe unul care mi-a tăiat calea-n trafic, punând un bilet la pariuri, citind (dacă stau și citesc o jumătate de oră, atât sunt filmat citind) și ce mai fac eu.

17:00 – 18:00: Economia cu Teo

O emisiune în care eu îmi dau cu părerea despre orice are legătură cu economia, inclusiv despre lucruri pe marginea cărora n-am cum să-mi dau cu părerea, pentru că nu le-nțeleg. Nu contează cine va fi moderator, pentru că nu va vorbi deloc. Cel mult, va-ncerca s-o facă și i se va tăia microfonul. Dacă are ceva de-ntrebat, să-mi trimită SMS.

18:00 – 19:00: Știri

Ce-a făcut Teo între 12:00 și 18:00, ce l-a mai amuzat, pe cine-a mai înjurat, ce s-a mai întâmplat în lume și Teo a aflat, diverse. La nevoie, se poate umple spațiul de emisie cu știri de tipul “Azi a izbucnit un război, dar lui Teo i se rupe-n paișpe, așa că nu vom vorbi despre el.”

19:00 – 21:00: Talk show sportiv

O discuție cu privire la ce s-a mai întâmplat în lumea sportului și ce părere ar avea Teo dacă i-ar păsa. Ocazional, voi intra și eu în legătură directă.

“Teo, ai auzit că Borussia Dortmund a jucat cu Werder Bremen în deplasare?”

“Nu, nu prea sunt la curent. Și cât a fost scorul?”

“1-3. Ce părere ai despre meci?”

“Nu l-am văzut, dar bănuiesc că Borussia a jucat bine… dac-a bătut cu 3-1.”

“Ce părere ai despre victoria celor de la Borussia?”

“Nu mă-ncălzește și nu mă supără, poate și din cauză că n-am pariat pe meciul ăsta. Ce să zic, bravo lor! Hai că mă grăbesc, ne mai auzim, pa!”

21:00 – 22:00: Știrile de seară

Unde a ieșit Teo în oraș, sau, dacă n-a ieșit, ce face acasă. Emisiunea include și un jurnal sportiv care, evident, nu duce lipsă de părerile mele… sau ceva tangențial.

“Teo a lăudat Borussia Dortmund pentru victoria obținută pe terenul celor de la Werder Bremen, scor 3-1. Teo a lăsat să se-nțeleagă că echipa din Dortmund a practicat un fotbal de înaltă clasă și că victoria îl umple de bucurie. De altfel, Teo aștepta cu sufletul la gură să afle rezultatul meciului, motiv pentru care, în momentul în care a aflat că azi s-a disputat, a ținut neapărat să afle scorul.”

Să nu uităm că

“Teo consideră că Bundesliga este cel mai nepotrivit campionat pentru pariuri, motiv penru care nici nu s-a deranjat să parieze pe meciul Werder Bremen – Borussia Dortmund, preferând să se bucure de el fără implicații de ordin material.”

22:00 – 23:00: Talk show politic

Ce-ar face Teo dac-ar conduce țara: ce măsuri ar lua, pe cine ar simpatiza, cât de popular ar fi, cu cine s-ar certa, cât de des i-ar umili pe cei cu care se ceartă și tot restul.

Prezintă Mihai Gâdea, iar invitații sunt Radu Tudor, Victor Ciutacu, Dana Grecu și Mircea Badea. Misiunea lor este să mă preamărească și să explice cum ar curge laptele și mierea daca eu aș conduce. Băieți (și acritură isterică), limbile afară și la treabă. Hai, că știți cum. Ca pe vremuri, dar cu mai mult elan. Să pară că Romania nu conduce lumea din cauză că pe mine nu mă interesează o carieră politică. Și-l înjurați de mamă pe Voiculescu, apoi vă puneți cenușă-n cap că pe vremuri îl pupați în cur.

23:00 – 23:10: Disciplina și etica profesională cu Teo

Teo vizitează sediul televiziunii și-i dă un pumn în gură prezentatorului de știri sportive, pentru a arăta ce le trebuie jurnaliștilor care răstălmăcesc spusele altora, exagerează știrile și, în general, mănqnca mult căcat. În trecere, ajunge în studioul în care s-a desfășurat emisiunea anterioară și-i scuipă-n ochi pe moderator și invitați. Și-or face treaba viermii ăia, dar tot n-au demnitate.

23:10 – 23:30: Părerile lui Teo despre propriile păreri

Teo este o ființă atât de profundă încât poate avea puncte de vedere asupra părerilor sale despre propriile opinii.

23:30 – 7:30: Filme

Filme care-i plac lui Teo, filme care nu-i plac, filme pe care nu le-a văzut, filme de care n-a auzit și așa mai departe. Evident, vor rula cu sonor doar filmele care-i plac lui Teo. Celelalte vor rula fără sonor și 2 trepăduși vor comenta părerile mele despre film/ce-aș crede despre film dacă l-aș fi văzut. Scenele violente pot fi vizionate cu sonor. Recomandat minorilor.

Ah, ce frumos ar fi! O televiziune care să prezinte non-stop chestii despre mine. Și, ocazional, să mă invite la emisiuni la care să mă-ntrebe chestii și eu să bat câmpii. Și să mă-mbăt în direct. Să fiu treaz la-nceputul emisiunii și, spre sfârșit, să mă trezească moderatorul când adorm în timpul pauzelor pulicitare. Și să-i tai din salariu pentru că m-a trezit. Și să nu demisioneze niciun moderator/invitat permanent, pentru că toți îmi datorează zeci sau sute de mii de dolari.

Acum, apropo de ce spunea Vlad, pentru că articolul ăsta a plecat de la ce scria el zilele trecute: vă dați seama c-aș ajunge un fel de idol al idioților? Da, al idioților, dar să nu uităm 2 lucruri:

1. idioții sunt numeroși;

2. tot mai mulți oameni cât de cât inteligenți (sau aproape) renunță să mai gândească, pentru că nu-și găsesc locul într-o societate a retardaților.

Idol al idioților, dar asta e și Dan Diaconescu. Iar el o duce destul de bine. Pentru că, din păcate, în această eră a egalității, orice dobitoc contează. Câteva milioane de dobitoci te pot propulsa pe înălțimi la care n-ai fi-ndrăznit nici măcar să visezi.

Post Navigation