Palme Intelectuale

Cu un PH al dracu' de scăzut

Archive for the tag “cum sa fii penibil”

Youtube e un mediu propice pentru idioţi


Sau patria lor virtuală.

Remarcasem de ceva vreme că multe comentarii de pe Youtube nu prea au treabă cu bunul-simţ. Ceea ce e normal, pentru că toată lumea cu o conexiune la Internet poate intra acolo şi lăsa păreri. E cea mai simplă chestie pe care o poţi face.

După ce am citit în diagonală comentariile de la mai mule fişiere, am ajuns la concluzia că pe Youtube evoluează o nouă subspecie umană: comentacus youtubius hidrocephalus. În ciuda faptului că, în general, îi înţeleg pe oameni după ce le citesc câteva fraze, creaturile acestea m-au lăsat perplex: au o psihologie aparte. Spre exemplu, orice fiinţă normală  (nu neapărat umană) desfăşoară orice activitate pentru a obţine (direct sau indirect) plăcerea sau pentru a evita durerea. Reprezentanţii speciei amintite nu caută ceva anume, doar lovesc tastele.

Cine n-a studiat puţin problema crede că pe Youtube găseşti un haos total. Aşa pare la prima vedere, dar comentacii pot fi împărţiţi în câteva categorii. Pentru că, dacă-ţi arunci un ochi pe comentariile de la 20 de filmuleţe/videoclipuri diferite, vei observa că se repetă nişte comportamente şi nişte idei. Abstractizezi puţin şi vezi ce ţi-a ieşit.

În primul rând, iese-n evidenţă fanul înrăit. Ăstuia nu-i ajunge că ascultă o piesă sau vede un filmuleţ şi dă Thumbs Up, trebuie să-şi spună părerea. De cele mai multe ori, e ceva de genul „Respect, să moară mama şi fraţii mei!” sau „Cei mai tari din lume, băăă!”. Există şi unii mai isteţi, în special la videoclipuri, care fac comparaţii cu alte trupe. Mie mi se pare inutil din 2 motive:

1. dacă nu-ţi place o trupă, e pierdere de timp să scrii pe Youtube că nu-ţi place şi ce asculţi tu e mult mai tare;

2. dacă-ţi place o trupă, îţi place şi gata; nu ne pasă că, pentru tine, Paraziţii sunt mult mai tari decât Mafia. Just, or fi din unele puncte de vedere, dar ce relevanţă are?

Oricum, cele mai multe comparaţii sunt tâmpite. De ce l-ai compara pe Puya cu Cedry2k? De ce ai căuta să ne convingi că Iris e mai tare decât Holograf (sau invers)? De ce ai face comparaţie între mandarină şi portocală? Ştiu că seamănă, dar sunt diferite!

Comparaţiile mă duc la nostalgicul trist. Pe-ăsta-l doare că muzica s-a schimbat, 2Pac a murit, Kurt Cobain e oale şi ulcele, Bob Marley fumează cu Iisus, Eminem s-a mai liniştit, Freddie Mercury e mort şi el, house-ul e la putere. În general, comentează la chestii vechi, chiar dacă nu-i plac în mod deosebit. Dacă e vechi, e destul de bun, sau, în orice caz, e mai bun decât ce avem acum. Comentariile sale se reduc la variaţii pe tema „ce piese se făceau odată şi ce-a ajuns muzica acum!”. Nostagicul trist e genul de om care poartă tricouri cu Hendrix, pentru c-a fost un mare artist, zice el, dar nu ştie la ce instrument cânta.

Nostalgie, nostalgie, dulce nostalgie, de ce-a trebuit să-l naşti pe nostalgicul bătăios? Pe cel trist îl mai iertăm, dar bătăiosul se crede şi comerciant. Astfel, el propune Divinităţii târguri de tipul „Doamne, dă-ni-l înapoi pe [un artist apreciat şi decedat] şi ţi-i dăm pe Lil Wayne, Lady Gaga şi Justin Bieber!”. Dac-ar fi după el, nostalgicul bătăios ar interzice multe lucruri… adică pe alea care nu-i plac lui.

Ocazional, nostalgicul bătăios ridică în slăvi formaţii sau artişti. Spre exemplu, „Aaah, Animal X, se ştia de noi în Europa, nu ca acum!”. OK, cred că ştim cu toţii (în afara nostalgicilor bătăioşi) că de Animal X se ştia doar pe plaiurile mioritice. A, c-au mai avut un concert în Bulgaria sau Ungaria e altceva. Nu s-au îndepărtat prea mult de casă. Nu cred că aveau succesul Innei. Nu c-aş fi fan Inna, dar realitatea e realitate.

Dacă tot am trecut în revistă aceste 3 categorii, să vedem şi combinaţia dintre ele: nostalgicul perpetuu. Lucrurile sunt simple pentru el: ce era de actualitate acum 10 ani era bun, ce e acum e rău. Ce e acum va fi bun peste 10 ani, iar ce va fi atunci de actualitate va fi rău. Nostalgicul perpetuu, mai mult sau mai puţin bătăios, trăieşte cu 10 ani în urma umanităţii.

Apropo de umanitate, ar face bine să fie recunoscătoare că n-a trecut prin toate chestiile care l-au marcat pe implicatul emoţional. Aţi observat că, la absolut orice piesă/film cu oarecare încărcătură emoţională, există cel puţin un specimen care susţine că şi el a trecut prin asta? Poate fi vorba despre iubire, despărţire, pierderea persoanei iubite, cancer, mers la iarbă verde, sinucidere, victorie la Roland Garros, supradoză de droguri, datorii la cămătari, ce vreţi voi, apare cel puţin un implicat care ştie cum e să iubeşti, să te desparţi, să-ţi moară iubitul/iubita, să ai cancer (şi să te vindeci, eventual), să mergi la iarbă verde, să te sinucizi, să câştigi Roland Garros, să iei o supradoză de toate drogurile cunoscute omului şi să te alerge recuperatorii pe străzi. Implicatul emoţional nu se simte bine doar comentând; el trebuie să le explice tuturor cum e să facă o anumită chestie pe care el o-nţelege al naibii de bine, pentru c-a trăit-o.

Ne-am făcut încălzirea, aşa că trecem la comentacii hardcore. Începem cu Jedi-ul virtual, veşnic pus pe făcut dreptate. El i-ar bate şi băga în lagăre pe ţiganii care fac scandal în clipuri, pe cei care-l contrazic, pe unguri, pe politicieni, pe manelişti şi, în general, pe toţi cei pe care i se pune lui pata. Şi le-ar oferi momente de neuitat mamelor tuturor. Că toată lumea are o menire, iar a lui e să ameninţe şi să-njure pe Youtube şi să seducă mame. Să-nveţe să scrie şi să se exprime e mai puţin important, pentru că el trebuie să salveze lumea de tot ce nu-i place. De tot ce nu-i place lui, adică.

Războinicul de gherilă este ultima categorie de comentac pe care o prezentăm. El întruneşte caracteristici ale tuturor categoriilor prezentate anterior, dar se remarcă prin faptul că-şi desfăşoară activitatea pe teritoriul inamicului. Sigur, ar putea să-l înjure pe Guţă într-un comentariu la un videoclip cu Ombladon, dar ar fi prea uşor.  Războinicul youtubian de gherilă se infiltrează pe domeniul maneliştilor şi, când te aştepţi mai puţin, atacă videoclipul lui Guţă cu un „băăă, ce muzică de căcat, băăă, sunteţi ţigani, băăăă!„. Apoi, dispare în ceaţă. Nu-l poţi învinge sau captura, întrucât este antrenat pentru lovituri rapide şi devastatoare. Un fel de Rambo, dar mai complex şi mai periculos.

 

Aceste subspecii au cel puţin un strămoş comun: userus forumus furiosus. În urmă cu ani buni, acesta activa pe forumuri. Se lua în gură cu toată lumea de dragul de-a o face, critica orice, înota împotriva curentului pentru că aşa voia şi posta în subforumul nepotrivit pentru că putea. Rubrica „Bucătărie”? Sigur, ăsta e locul cel mai bun pentru topicul meu despre BMW Seria 000. Jos organizarea! Jos sistemul! Jos toată lumea! Anarhie!

Între timp, pentru că administratorii de forumuri s-au prins că libertatea de exprimare nu trebuie confundată cu tupeul de 2 bani, au cam exilat noua specie. Că, şi-au zis ei, e amuzant să-l laşi pe unul să demonstreze că e cretin, dar la un moment dat devine enervant. Mai ales că alţii vor să discute chestii serioase, nu să vadă spectacole de circ pe Internet.

Exilul a reprezentat un moment de cotitură, pentru că în urma lui a apărut noua specie şi s-au conturat subcategoriile acesteia. Creaturile au aterizat pe Youtube şi s-au prins că au înclinaţii spre diferite dimensiuni ale prostiei crunte. Astfel, un urangutan s-a gândit că e hazliu să repete la nesfârşit că trupa X e tare de tot. Gorila a decis să se-njure cu băştinaşii youtubieni, şi aşa derutaţi de invazia de ciudaţi. Cimpanzeul s-a dedicat luptei de gherilă. Şi tot aşa, fiecare cu ce ştia să facă.

Până-n ziua de azi, aceste subcategorii aşteaptă venirea Marelui Troll, alesul care-i va unii pe toţi servitorii Nonsensului şi-i va conduce spre noi culmi ale puterii pe Internet. Căci coeficientul de inteligenţă scade, iar bezna ce constituie elementul lui comentacus youtubius hidrocephalus se-ntinde asupra tuturor videoclipurilor/fimuleţelor/filmelor pe părţi cu un număr decent de vizualizări. Hoardele de comentaci aşteaptă momentul propice pentru a lovi. Între timp, se-nmulţesc şi-şi dezvoltă abilităţile de luptă împotriva raţiunii şi utilităţii.

Post Navigation