Palme Intelectuale

Cu un PH al dracu' de scăzut

Archive for the tag “lasitate”

Imaginea României în strainătate? Dar în România?


Pentru că articolele lui Vlad despre imaginea românilor în străinătate au atins nişte coarde sensibile, mă gândesc să-mi spun şi eu părerea.

În primul rând, îi dau în totalitate dreptate lui Vlad când spune că avem o anumită imagine pentru că noi am creat-o. Şi când explică în termeni pe care-i poate-nţelege oricine că, pentru străin, ţiganul care vine din România şi vorbeşte limba română este român.

Şi dacă se vorbeşte despre cum alţi români îşi văd de treburile lor, nu încalcă legea şi aşa mai departe, haideţi să vă pun o-ntrebare: dacă avem 10 cai, dintre care 3 sunt roz, care cai ies în evidenţă? Cei normali sau cei roz?

Nu ştiu dacă v-aţi prins, dar normalitatea nu prea dă subiecte de ştiri. Nici n-ar avea cum. Aşa că rămân jafurile, hoţia, cerşetoria şi traficul de copii. Pentru că astea sunt anormale şi ies în evidenţă. Aţi vrea ca pentru fiecare ştire de tipul „Alt român a furat un portmoneu în metroul parizian” să vedeţi şi una de tipul „Alt român care munceşte”? E imposibil. Ce urmează, reportaje despre un profesor care predă, un avocat care pledează şi un fotbalist care dă cu piciorul în minge?

Înţelegeţi că e normal să fim priviţi aşa. Vă dau un exemplu: ţiganii care, la expulzarea din Franţa, spuneau că se vor întoarce cu prima ocazie. Străinul care vede aşa ceva gândeşte în felul următor:

Bun, li s-a spus să rămână la ei în ţară şi puţin le pasă. De ce? Pentru că n-au niciun fel de respect pentru lege sau orice formă de autoritate. De ce? Pentru că s-au obişnuit să aibă atitudinea asta. De ce? Pentru că nu le-a făcut nimeni nimic până acum. De unde vin ei? Păi, ăştia de azi veneau din România. OK, românii nu le fac nimic. De ce? Pentru că li se pare normal, probabil. Şi de ce ţi s-ar părea normal să-l vezi pe unul că fură, cerşeşte şi sfidează legea? Pentru că şi tu eşti la fel.

Şi au dreptate într-un fel, dacă stai să te gândeşti. Nu că suntem hoţi de felul nostru, deşi se poate discuta şi despre asta (şi o vom face în alt articol), dar chiar nu le facem nimic. Mai tineţi minte când românul ăla o violase pe una în Italia? Timp de 2 sau 3 luni a fost cam riscant să spui pe-acolo că eşti român. Nu încurajez soluţiile extremiste, dar nici pasivitatea noastră. Pentru că noi, dacă vedem un ţigan cum îşi dă-n petec, nu-l punem la punct.

Atitudinea noastră este una de resemnare: „e ţigan, n-ai ce să-i faci”. Ba da, ai ce să-i faci. Dar noi preferăm să spunem asta, pentru că e şi o formă idioată de consolare. E un fel de „el e ţigan, nu român”. Cu atât mai mult: dacă tu eşti român şi eşti în ţara ta, de ce-i permiţi ţiganului să te sfideze? De ce-i permiţi să te-njure când întinde mâna şi nu-i dai nimic, de ce-i permiţi să fure un portmoneu şi nu intervii?

Da, ne e frică. Pentru că ştim că sunt şanse minime să fim sprijiniţi de ceilalţi, pe când ţiganii sar unul pentru altul. Totuşi, un grup de 4-5 ţigani poate fi pus la respect. E nevoie doar de voinţă şi curajul de a ne coaliza împotriva lor. Nu a ţiganilor în general, ci a celor care fac probleme.

Şi acum vine partea frumoasă: sunt destui români care fac gălăgie în autobuz, înjură fără motiv sau caută să sfideze pe toată lumea. Sau care fură. Ăia sunt ţărani, golani sau tineret. Deci, să ne-nţelegem: ţiganul care face asta e ţigan şi n-ai ce să-i faci. Românul care face asta e ţăran. Înţelegeţi unde bat?

Revenind la imaginea noastră în străinătate, am stabilit că e firesc să iasă-n evidenţă infractorii şi cerşetorii. Şi acum se vor trezi unii să spună că sunt şi români care fac sau au făcut lucruri măreţe. Spre exemplu, românul care a salvat mulţi spanioli la atentatele din Madrid. Sau Richard Albert Stein, despre care a amintit Vlad (deşi, după nume, e puţin probabil să-şi dea seama cineva că el e român). Sau Aurel Vlaicu.

Haideţi să ne imaginăm o ştire despre un cimpanzeu care ştie să rezolve ecuaţii de gradul II. Îi veţi considera brusc pe cimpanzei nişte genii sau veţi fi surprinşi şi-l veţi privi pe respectivul cimpanzeu ca pe o excepţie? Eu cred că varianta a doua este cea realistă. De, cu o floare nu se face primăvară, iar cu nişte români buni nu se schimbă imaginea ţării.

Degeaba vede francezul o ştire despre o descoperire făcută de un savant român, dacă după aceea iese pe stradă şi vede nişte cerşetoare tuciurii care vorbesc româneşte şi se uită urât la el că nu le bagă-n seamă. Sau dacă află că-n apropiere de orăşelul lui şi-au făcut tabăra nişte ţigani care vin din România. De ce fac asta? Pentru că sunt obişnuiţi să li se permită.

Şi, dacă-şi mai aminteşte de ştirea despre savantul român, se gândeşte că săracul om a avut un ghinion fantastic să se nască într-o asemenea ţară. Şi că e de apreciat faptul c-a avut puterea să reuşească în ciuda handicapului social pe care-l are din naştere.

Şi încă o chestie: argumentul idiot pe care l-am auzit de mai multe ori, cum că străinii uită că „sunt şi excepţii”. Păi, capete pătrate, excepţia nu este regulă. Străinii văd 10 români care ies în evidenţă (nu-i punem la socoteală pe cei care muncesc şi nu fac probleme). Opt dintre ei sunt hoţi, doi sunt profesori universitari. Chiar e surprinzător că n-au o părere prea bună despre noi?

În plus, unii străini pleacă de aici cu amintiri mai puţin frumoase. O prietenă îmi povestea despre unul dintre amicii ei din străinătate. Omul a stat aici câteva luni. Impresii de la plecare: „Românii sunt hoţi de felul lor. Taximetriştii încercau să mă plimbe prin jumătate de Bucureşti, vânzătoarea de la magazin încerca să-mi dea mai puţin rest, că ea credea că nu mă prind, lumea e pusă pe-nşelat aici.”. Da, o fi avut şi experienţe plăcute, dar mai importante sunt cele negative. Şi uite cum ne facem reclamă negativă şi aici.

Şi, din nou, suntem prea ocupaţi ca să facem reclamaţii la ANPC sau prea buni ca să facem scandal când încearcă un ospătar să ne fure. Înghiţim în sec şi plătim, să nu părem ţărani. Şi mai scăpăm şi un „Eh, asta e România!”.

Acum, pe bune, dacă văd că te scuipă unul şi nu reacţionezi, consider că ţi se pare normal să fii scuipat. Nu te scuip, dar mă aştept să te văd scuipându-l pe altul, pentru că aşa se procedează de obicei: dacă nu poţi să-ţi păstrezi deminitatea în faţa unuia, încerci s-o calci în picioare pe-a altuia.

Revenind: străinul consideră că hoţii sunt toleraţi la noi pentru că suntem hoţi cu toţii. El fură de la tine, tu furi de la mine, eu fur de la altul şi tot aşa. Iar noi îi tolerăm pentru că suntem proşti şi laşi şi aşteptăm întotdeauna să facă altul primul pas.

Acum, ajungem la ce l-a enervat pe Vlad: romaniisuntdestepti.ro. Mi-a adus aminte de acelaşi caz cu românul care violase o femeie în Italia şi de isteţii de la Garda de fier care lipeau prin oraş afişe cu „Violatorul X nu este român, ci ţigan!”. Bravo, deştepţilor! Grozavă iniţiativă! Sigur, noi ştiam asta. Se pare că italienii nu prea făceau diferenţa şi lor ar fi trebuit să le explicaţi, dar felicitări! Aţi luat atitudine.

Cam aşa e şi cu spam-ul la căutarea pe Google: n-are niciun efect. Chiar crede cineva că italianul care ne urăşte îşi va schimba brusc părerea? Sau că francezul sătul de cerşetori dă doi bani pe căutările pe Google? Şi cum credeţi că vom fi priviţi când se va scrie despre ce-am făcut noi în ultima vreme? O să ne laude cineva c-am fost atât de isteţi încât să căutăm de mii de ori „romanian are smart”? Nu. Se va spune că, pe lângă faptul că suntem hoţi, suntem şi ipocriţi.

Soluţia este să ne creştem respectul de sine, nu să spamăm motoarele de căutare. Ne vom comporta în consecinţă. Şi asta înseamnă 2 chestii: vom fi noi mai buni şi vom tolera mai puţine din partea altora. Nu doar din partea ţiganilor, ci şi a românilor care nu cred în civilizaţie. Pentru că, orice s-ar spune, avem şi noi destule probleme de mentalitate.

Ah, da: „românii sunt păduchioşi” este o propoziţie în limba română. Aş spune că imaginea noastră nu este şifonată doar în ochii străinilor.

Reclame

Post Navigation