Palme Intelectuale

Cu un PH al dracu' de scăzut

Archive for the tag “Mircea Badea”

Ionuț Păcătosu’


”Bună seara și bine v-am găsit, dragii mei, cineva spera că am rămas fără idei” ziceau Paraziții cândva. Nuș dacă ultima parte se aplică întru totul situației mele, dar, în mod cert, mulți sperau că am rămas fără idei de articole de tipul celui pe care am să-l scriu acum. Mi-a zis un tovarăș acum ceva timp de o aberați mare cât China. Bineînțeles, difuzată de Antena 1. La Capatos. Pe vremuri, mi se părea tare omul, dar, acum, emisiunea asta a devenit o mizerie incredibilă cu scopul, aproape declarat, de a retarda publicul. Sau, pentru cei cu neuronii de neatins, cu scopul de a se întreba cum mama dracu’ respiră oamenii care apar la acest show monden și cum crucea mă-sii nu suferă accidente casnice pe bandă rulantă cei care îl urmăresc.

Așa, acum, că am făcut introducerea, să urmărim aberația:

Gata, v-ați lămurit? Liv, îmi cer scuze, dar, sincer, SINCER, nu pot, chiar nu pot să nu scriu despre treaba asta. Fie și pentru că o să râd ca prostul în barbă în timp ce-mi aștern toate miștourile care-mi vin în minte pe tastatură. Acum, că mi-am cerut iertare public în fața fidelilor cititori că revin la articolele despre imbecili, e timpul să trecem la treabă.

Am să încep cu o mică paranteză. Am avut câteva momente intenția să tratez acest caz cu seriozitate. Aveam și primul paragraf pregătit:

Deunăzi, mi-a fost atrasă atenția asupra unui caz extrem de condamnabil, din mai multe puncte de vedere, prezentat de mass-media românească, într-o emisiune mondenă cu audiență ridicată. Ideea de bază este că un tânăr liber profesionist din mediul rural a violat o capră. Urmărind un fragment din emisiunea cu pricina, am remarcat cu dezgust cum oameni cu prestanță în televiziunea românească au coborât la un nivel inimaginabil, ironizându-l și luând în derâdere fapta nefericitului. Despre acesta din urmă am două teorii. Prima este că a fost angajat pentru a regiza această ”poveste”, cu scopul de a ului telespectatorii români, o strategie de marketing foarte dezvoltată în televiziunile americane, model pentru posturile de tipul PRO TV sau Antena 1. Caz în care vreau să strig ”Rușine Dan Voiculescu! Rușine Dan Capatos! Rușine că serviți poporului român astfel de reprezentații de cea mai joasă speță!”. A doua e că bietul băiat este labil psihic și, în loc să fie tratat, a fost luat într-o emisiune importantă pentru a fi ironizat. Caz în care vreau să strig ”Rușine Dan Voiculescu! Rușine Dan Capatos! Rușine că serviți poporului român astfel de reprezentații de cea mai joasă speță!”.

Și-atât. Mi-am dat seama că indiferent de gravitatea situației, regizată sau nu, cum se simte bietul băiat, treaba asta e mult prea amuzantă să nu o iau și eu la mișto. Scuzele mele lumii și celor care credeau că mai există un licăr de etică în sufletul meu. Atâta pot, sunt un barbar involuat și ar trebui să mi se refuze dreptul la liberă exprimare. Prin urmare, pentru cei pe care-i amuză la fel ca pe mine mizeria asta…

Admitem că există două posibile scenarii care să explice difuzarea acestui căcat. Primul este cel în care toată treaba e regizată și jumate din populația României salivează pe tricou, șocată de ceea ce vede și simțind cum le clocotește sângele în vine, fie pentru a-l tranșa pe Ionuț, fie pentru a viola și ei capra vecinului, înțelegând, în sfârșit, cât de simplu e drumul spre recunoaștere națională. Al doilea e cel în care Ionuț chiar e un imbecil cu acte și a futut o capră, probabil sătul de Palmela și tovarășa ei de mai la stânga, Manuela. Din nou, jumate din populația României bălește în barbă, uluită de ce se petrece în patria ei și are porniri nebănuite de a-l căsăpi cu furca pe bietul amorezat sau de a trece la acțiune și ei cu capra lu’ Gheorghe de peste drum.

Ca să-l citez pe Mircea Badea, ”înțelegi ce zic? Nu e minunat?”. Cum să nu fie?! Omul ăsta a violat o capră. A făcut sex cu un animal domestic dătător de lapte. Și-a băgat și și-a scos în repetate rânduri amicul de la parter în locul de unde ies iezii. Și-a apărut la televizor!

E mai mult decât minunat, e sublim! Cazul de față este dovada incontestabilă că ceea ce repet de săptămâni și luni întregi, și anume că o însemnată parte din populația țării, poate chiar majoritatea, e proastă de bubuie! Știu teoria piramidei sociale, eu o susțin și o propag, dar, nu, oamenii care s-au uitat cu interes la așa ceva și care nu au râs, ci au dezbătut cu gravitate problema la cârciuma din sat, a doua zi, sunt proști DE BUBUIE! Genul de oameni care-și bagă degetele în priză să se usuce mai repede pe cap. Genul de oameni care testează fierul de călcat cu limba, literalmente. Genul de oameni care țin topotul invers când taie lemne. Genul de oameni care sunt (aici, vă rog, atenție, citiți partea următoare apăsat și cu un ton ridicat) REALE PERICOLE PENTRU EI ÎNȘIȘI ȘI TOȚI CEI DIN JURUL LOR!

Cât despre Ionuț, Dumnezeu să-l ierte (e o expresie populară, mă rog), că toți cei care-l știu, dacă au un minim de decență, nu-l iartă. Iar, dacă n-au, fac pariu că o să investească într-o crescătorie de capre, încurajați de vitejia vedetei. Acolo să vezi ”How I met your mother”.

P.S.: A remarcat cineva ultima replică a lui Capatos referitoare la faptul că animalul a fost tăiat la 3 zile după viol? Epică.

Reclame

Din nou despre Simona Gherghe și Acces Direct


Știu că nimeresc cam ca nuca-n perete cu post-urile mele în mijlocul unei dezbateri de aproape o lună pe tema psihologiei feminine și masculine, începută de Teo, alimentată de comment-uri și reaprinsă de Maki în ultimul post. Dar eu nu-mi găsesc locul în aceste dezbateri, așa că îmi văd de balivernele mele. Voi scrie, din nou, despre ceva ce mă enervează. Și, deși se întâmplă rar, voi scrie, din nou, despre ceva ce mă enervează despre care am mai scris o dată.

Deși sunt foarte multe emisiuni pentru suferizi de sindromul Down la televizor, Acces Direct (în ochii mei) le întrece pe toate. Iar Simona Gherghe trebuie să fie una din cele mai enervante femei de pe suprafața planetei. Îmi este atât de antipatică încât efectiv aș sta în cumpănă înainte să fac sex cu ea, dacă s-ar ivi ocazia.

Alaltăseară îmi serveam liniștit cina. Televizorul rămăsese deschis pe Anena 1, probabil de la vreun program anterior, pentru că nici mama, nici soră-mea nu obișnuiesc să urmărească show-uri de televiziune pentru macaci. Simona Gherghe îi făcuse legătura telefonic Monicăi Tatoiu, aflată în studio, cu George Copos. Aparent, distinsa doamnă avea niscai nemulțumiri legate de sejurul pe care tocmai îl petrecuse la Poiana Brașov, aflată, se știe, în jurisdicția patronului Rapidului. Am urmărit, uitând să mestec, din când în când, de uimire, neștiind dacă să râd sau să plâng, cel mai penibil moment posibil pe care-l putea oferi o maimuță la menopauză. Georgică a fost galant, nu s-a coborât la nivelul ei, deși i se citea furia în tonul vocii. După o scurtă pauză publicitară, în studio au apărut alte două panarame, în locul oligofrenei alcoolice, fostă șefă la Oriflame. Mizil și o horoscopistă. În timp ce fufa cititoare de stele încerca să-l convingă pe Mizil de veridicitatea zodiacului, ăsta o ținea pe Tatoiu în șuturi, ignorând cu desăvârșire trimisa astrelor (dacă aveți curiozitatea, îl puteți vedea pe Serghei aici, mi se pare delicios omul, deși este, în esență, un țăran parvenit).

După ce s-a terminat nebunia, am stat un pic să reflectez. Mi-am amintit că parcă Acces Direct începuse cu mulți ani în urmă, ca o emisiune moderată de un lache pe care nu-l înghițeam (nu mai puțin adevărat e că eu nu prea înghit pe nimeni din televiziune), în care se vorbea despre problemele sociale ale românilor la ora actuală. Tot o porcărie menită să facă rating era și atunci, dar de la discutarea problemelor sociale la voma asta în high-definition pe care ne-o oferă Simona Gherghe e cale lungă. Și că tot vorbim de ciumpalaca asta: nu prezenta cândva știrile din sport, cu o voce ce echivala cu o felație auditivă? Se poate să mă înșel în tot ce am zis în paragraful ăsta (nu, chiar nu urmăresc televiziunea!), dar eu așa îmi amintesc că stăteau lucrurile cu ceva ani în urmă.

În sfârșit, că m-apropii de fundul sacului inspirațional, ideea articolului ăsta este că Antena 1 a trecut într-un downhill teribil de la postul pe care chiar îl respectam cu ani în urmă. Partea ciudată e că face rating. Și dacă la Răzvan și Dani se uită puțini oameni, că nu prind toate subtilitățile, iar la Capatos și Badea, la fel, la Simona Gherghe se uită toți pentru că nu e greu să urmărească o blondă cu un neg sub nas (nu, nu e sexy deloc, știm amândoi că-l poți acoperi, dar tu crezi că-ți dă o aliură de nu știu cum dacă-l ții acolo) care le suge clitorisul lui Tatoiu și astroloaga Cristina și îi dă apă la moară lui Mizil să facă show, că atâta știe să facă.

Cam asta e problema mea. Întrebarea nu e ”de ce există emisiunea asta?”, că e limpede că există pentru că e cerută și urmărită. Întrebarea e ”de ce e cerută și urmărită emisiunea asta?”. Nu se întâmplă nimic constructiv în ea. Sunt doar maimuțe care se ceartă și aruncă cu căcat, în timp ce o parașută blondă aleargă de colo-colo, strângând căcatul care nu și-a atins ținta și aruncându-l spre altcineva, ca să reaprindă flama. Asta e emisiunea noastră de la 6 seara, ora când îți bei berea de după muncă, obosit în fotoliu? De ce?

Cele mai idioate argumente pe care le-am auzit în ultima vreme


În ultimele luni am auzit multe inepţii, dar 3 idioţenii au băgat groaza-n mine. Mi-am zis că, dacă unii dintre semenii mei au capacităţi intelectuale atât de reduse, viitorul nu arată foarte bine.

Mă rog, o fac şi eu pe elevatul. De fapt, am zis cam aşa:

„Băi, dacă oligofrenii ăştia apucă să-şi transmită genele, o luăm în bot ca specie! Grav! Ca la box! Crunt. Şi cretinii ăştia pot să dea peste alţi idioţi la fel de mari, dar influenţabili, care să le-adopte părerile şi să le behăie mai departe! Căcat!”

Reţineţi spusele mele, pentru că, peste 200 de ani, urmaşii urmaşilor urmaşilor urmaşilor (şi mai adăugaţi) voştri le vor învăţa la şcoală. Vor fi în manualul de istorie, la capitolul „Începuturile colonizării spaţiale”, care va vorbi despre un om care, dintr-un motiv necunoscut, a plecat de nebun prin Univers şi a colonizat o planetă. Vă dau un citat din capitolul respectiv: „Nu se ştiu multe despre motivele care l-au determinat să părăsească vechea Terra, dar se crede că simţea că nu mai are destul aer.”.

Mă rog, uite cele 3 inepţii. Ţineţi cont, provin de la oameni cu 2 mâini, 2 picioare şi un cap. Oameni care respiră. Aerul nostru! Şi apropo, dacă ai spus vreodată aşa ceva, mă-ta a născut o vită.

1. „Nu, bă, am văzut pe Antena 3, Băsescu duce ţara de râpă!”

Sfinte! Nu poţi să spui aşa ceva şi să ceri să ţi se respecte dreptul la viaţă. N-ai un asemenea drept! În cel mai bun caz, ai dreptul să trăieşti ca să se facă experimente pe tine.

În primul rând, consider că trebuie să fii cam redus mintal ca să te uiţi la Gâdea, Badea şi restul bufonilor de la Antene cu alt scop decât:

a) să râzi de prostia lor;

b) să te enervezi;

c) să vezi cât se poate bălăci în noroi un lingău cu pretenţii de jurnalist;

d) să-ţi aminteşti că există pe lume chestii mai scârboase decât Crin Antonescu.

Nu, plictiseala nu e o scuză. Pentru asta cauţi o emisiune despre croşetat.

Dar, bine, să spunem că te uiţi la cum mănâncă Gâdea căcat cu iz politic şi ţi se pare interesant prin faptul că ajungi să-nţelegi perspectiva lui, chit că e un limbric iubitor de cururi voiculesciene. Că tu zici că are logică şi părerea lui. Just, are. Dacă faci abstracţie de realitate. Dar la altceva vreau s-ajung.

Să-ţi însuşeşti părerile lui Gâdea şi să foloseşti numele lui Gâdea ca argument în sprijinul părerilor lui Gâdea e ca şi cum te-aş scuipa în gură şi ai cere mai mult, că e un elixir care va creşte respectul pe care ţi-l arată cei din jur.

Nu ştiu ce merită să păţească un om care crede că sunt obiective şi corecte părerile unor scursuri care lucrează pentru un om la care au datorii măricele, om care, întâmplător, este aliat (sau servitor, dar asta-i altă discuţie) al unora pentru care puterea e un fel de El Dorado. De fapt, vorbesc prostii. El Dorado era făcut din aur. Pentru stimabilul Crin Antonescu, puterea ar fi o combinaţie între platină şi diamant. La pătrat.

2. „Dacă-i eutanasiem, nu vor fi mai puţini.”

Normal, era vorba despre câinii vagabonzi.

Şi mi se pare corect. De fapt, matematicienii greci au demonstrat că, oricât ai scădea dintr-un număr, acesta este constant. Dacă ai 4 şi scazi 2, vei avea în continuare 4. Exact, învăţătoarea ta n-a avut dreptate.

Cu ocazia asta, să lămurim o problemă pe care ne-am pus-o cu toţii în copilărie: de unde dracu’ are Ana aşa multe mere?! De fapt, Ana are 10 mere şi mănâncă 20 de mere pe zi. Şi are constant aceleaşi 10 mere. Din acelaşi motiv pentru care, dacă avem 10 câini şi eutanasiem jumătate, vom avea tot 10 câini.

Matematica e fascinantă, nu?

3.  „Nu vreau să fiu contrazis(ă), aşa că mai bine laşi cum spun eu, da?!”

Nu, pentru că n-ai dreptate, iar eu nu pot să fiu de acord cu o tâmpenie. Aş putea să-ţi fac pe plac şi să te las să crezi c-ai avut dreptate, dar, dacă eşti destul de tâmpit(ă) încât să spui aşa ceva, există riscul ca, dacă mă prefac că sunt de acord, să ţi-o iei în cap şi să fie mai greu să-ţi închid gura data viitoare când ai chef să fii aprobat(ă) pentru că nu vrei să fii contrazis(ă).

Nimic nu e mai iritant decât un cretin căruia, din politeţe, i-ai dat gratuit dreptate la un moment dat. Că el nu pricepe că nu toate situaţiile seamănă între ele şi vine cu argumente irefutabile de tipul „Mai ştii când ziceai că… şi eu ziceam că… şi ai ajuns să zici ca mine? Ce, acum nu poti să te-nşeli?”. Şi nu prea ai ce să-i spui, pentru că e puţin probabil să-l convingi că e prost şi e aiurea să-i spui că n-a avut dreptate nici atunci, dar ai vrut să-l faci să se simtă bine.

Oricum, ăsta nu e argument. E un fel de „Ştii, eu sunt bătut(ă) în cap şi am multe idei eronate, dar vreau să mă laşi să cred că am dreptate, ca să mă simt bine în pielea mea.”. Nu picaţi în cursa asta, că e dată dracului!

Şi sunt şi altele. Astea sunt cele mai mari la care mă pot gândi în momentul acesta. Pe măsură ce-mi amintesc sau aud altele noi, le trecem aici.

Să nu v-aud cu mostre din astea de inteligenţă, că am mâinile reci şi n-aş vrea să răciţi la gât.

Post Navigation