Palme Intelectuale

Cu un PH al dracu' de scăzut

Archive for the tag “târfe”

Frustrări și complexe


Abandonăm seria articolelor de iarnă (deși cantitatea de stupiditate izvorâtă din magia Crăciunului și Revelionului este, cu adevărat, nelimitată) și ne reorientăm către ceea ce începusem, cu tupeu, cu câteva săptămâni în urmă. Clasele sociale ale României, în viziunea mea și a lui Teo. Am vorbit de prințese și târfe, e momentul să încetăm să lăsăm impresia că am fi misogini (Doamne ferește!), și să discutăm despre o clasă a societății ai cărei reprezentanți pot fi atât bărbați, cât și femei (în mod suspect, mai multe sunt femeile, dar jur că mi-am dat seama de asta în timp ce scriam).

Într-adevăr, doamnelor și domnilor, astăzi voi scrie despre frustrați. Sigur, se poate spune că fiecare din noi are o mică frustrare sau un mic complex, care ne împiedică, în anumite momente, să ne purtăm sau să vorbim total natural, clipe după care cei din jur ridică din sprâncene. Ei, bine, nu, eu vorbesc despre frustrații adevărați ai umanității, cei care au ales un domeniu profesional ce nu le poate aduce decât o viață urâtă, cum numai în filmele cu Nicolas Cage poți vedea.

Funcționarii de la ghișee sunt una din cele mai frustrate specii de oameni în viață. Prin simplul motiv că fac același lucru de sute de ori pe zi, zeci de mii de ori pe lună, de zeci de ani. Sigur, am putea spune că același tip de muncă îl întreprind și chelnerii sau vânzătorii de la chioșcuri. Nu, e diferit. În cazul lor, ceri un suc, un pachet de țigări sau o bere, știi cât costă (fie din meniu, fie după prețul afișat pe produsul în sine), dar la ghișeu nu știi niciodată cât costă nimic. Iar oamenii sunt vipere când vine vorba de banii lor. Mai mult decât atât, trebuie să stai la cozi. Nu există ghișee fără cozi. Sigur, și la chioșc se întâmplă să fie coadă, dar, cât stai acolo, te mai uiți pe rafturi, prin frigidere, vezi altă bere, (”e mai ieftină, o iau pe-aia”), o pungă de chips-uri (”parc-ar merge și niște chips-uri cu berea asta”), un suc la cutie, natural (”cine dracu’ bea pișaturile astea?”), dar la coadă la ghișeu nu vezi nimic. Decât alți oameni, la fel de iritați ca și tine, care stau la coadă, au nevoie de persoana de vârsta a treia cu o viață sexuală inexistentă, de după tejghea, știind că aceasta le va cere o sumă de bani la care nu se așteptau. Și acumulezi tensiune. Și întâlnirea de gradul trei vine.

Fără să-ți dai seama, folosești un ton al vocii mult mai agresiv decât ai vrea sau ar fi politicos: ”Bună ziua, vreau să trimit și eu plicul ăsta în Burundi.”. Funcționara te scuipă pe față din priviri, iar tu simți asta. ”’Tu-ți gura mă-tii de vită, uite ce muie ai, fac pariu că nici de vibrator nu mai ai chef când ajungi acasă, că soț sigur n-ai, iar dacă ai, bea și te bate, în loc să te fută”, îți zici în gând. Se mai uită odată la tine, parcă te-a auzit. ”Trebuie să completați acest formular, reveniți când l-ați completat, URMĂTORUL!”, vine răspunsul. Atunci iei foc. ”Stați așa, păi am stat la coadă 15 minute ca să mă întorc la coadă?”, ridici tonul la ea. Și știți restul poveștii…

Urmează o altă categorie predispusă la un mic dejun bazat pe două Nurofen Forte și un pahar cu apă: polițiștii. Toată lumea știe că polițiștii sunt rasa cu cele mai multe puli luate în gură pe zi. Nu există pe planeta asta, neam, un gabor căruia cel puțin o persoană să nu-i fi transmis de dulce săptămâna asta. D-apoi la noi în țară, unde deja e un fel de modă să înjuri polițiștii. Cauzele acestei manifestări sociale sunt perfect logice: ”hai să mai ardem doi fraieri care și-au aprins un cui pe lângă Fire în loc să dăm iama în mârlanii care vând dava în Baicului.”. Sigur, țuți, de ce să ne batem capul cu ăia, doar cotizează greu la voi să-i lăsați în pace. Că să nu-mi spui că-s așa bine ascunși că nu-i vezi, și tu-i cauți, săracu’, de-ți ies ochii, dar ai dracu’, nu-s!

Și, și, șiii… operatorii call-center. Ăia îs predispuși la atac de panică, dacă au vreo mitralieră cu ei, ați pus-o, nu mai scapă unul viu. Imaginează-ți să stai 8 ore pe un scaun, așteptând să sune un nenorocit de telefon, știind că, atunci când va suna, un vițel va dori ajutor și asta se întâmplă zi de zi de zi de zi… Să o luăm rațional. Lucrezi la Relații Cu Clienții. Sună telefonul. Cine poate fi? Mătușa Ana? Nu! E un bou care nu știe cum să… ceva, orice. Plecând numai de la prezumția asta că vei conversa 5 zile pe săptămână, 8 ore pe zi, de 3 ori pe oră cu câte un BOU, îți vine să-ți iei lumea în cap. Cum să nu fie frustrați ăștia? S-au săturat de proști ca de mere acre. Îi recunoști în tramvai, după cum se uită la burtosul care vorbește tare la iPhone, masându-și lanțul gros de aur de la gât.

Acestea fiind zise, dragii mei, mă bucur că v-am iluminat și știți de cine să vă feriți (bine, de gardă oricum vă fereați voi și înainte) și să ne revedem cu bine în episodul următor. Ah, până nu uit, dacă tot v-am obișnuit, vă las cu o dedicație muzicală de la nașu’ mare pentru toți de mai sus, mai puțin curcanii:

P.S.: Sper să nu vă pună dracu’ să faceți ca în clip că ne leagă și pe mine, și pe Teo, pentru complicitate.

Reclame

Ce-nseamnă să fii târfă


Dacă există un top al cuvintelor folosite mult mai des decât ar trebui şi cu mai mult subiectivism decât ar trebui folosit orice cuvânt, „târfă” ocupă un loc de cinste. Este aruncat în toate părţile de tot felul de oameni. În special de târfe.

Dacă Vlad a-nceput seria de caracterizări cu piţipoancele, eu o voi continua cu târfele. Nu că asta ar fi succesiunea logică, dar au multe în comun.

În primul rând, să vedem ce nu este o târfă:

1. o femeie libertină care nu vrea să fie libertină când vine vorba despre tine (aşa cum cred bărbaţii slabi);

2. o femeie pe care o percepi ca pe-o ameninţare sau care ţi-a furat iubitul/potenţialul iubit (cum cred femeile nesigure pe ele);

3. o prostituată (cum crede majoritatea populaţiei);

4. o femeie care se-mbracă provocator (cum cred femeile când o tipă bună şi îmbrăcată provocator intră într-o încăpere şi toţi tipii întorc capul după ea).

5. o tipă care face sex cu orice tip care-i place.

Nu, dragii mei, târfa este o fiinţă mult mai complexă. Pentru că personalitatea ei cunoaşte cel puţin 2 dimensiuni: fata cu care ţi-o tragi şi fata care nu e „genul ăla”. Ocazional, e şi victimă. Întotdeauna este nevinovată. Pentru ea şi pentru prietenele ei, care sunt cam la fel şi a căror nevinovăţie este reflectată de nevinovăţia primei târfe. Psihologie, ce mai!

De fapt, târfa se caracterizează prin faptul că face nişte chestii plăcute sau din care are de câştigat nu pentru că vrea sau pentru că i-ar plăcea, ci pentru că se-ntâmplă. Sau era beată, sau nu şi-a dat seama, sau a fost minţită.

O ştiţi pe femeia aia care te rupe-n pat, apoi spune că nu ştie ce-a fost cu ea şi că speră că nu ţi-ai făcut o impresie greşită, pentru că ea nu e genul ăla? Nu? Haideţi să v-ajut puţin. E exact femeia care, dacă nu spune asta după sex, sigur a spus mai devreme să nu-ţi faci speranţe că veţi face ceva, pentru că ea nu e genul… în timp ce tu-i scoteai de zor hainele, iar ea nu făcea nimic ca să te-mpiedice. Ba chiar a atins accidental fermoarul ăla înţepenit şi l-a făcut să se mişte. Fermoarul de la pantalonii tăi, adică.

Acum, înţeleg să spui, ba chiar să crezi că nu eşti genul. La cafenea sau în parc. Înainte să urc la tine şi să ajungem în pat, pe jumătate dezbrăcaţi. Din punctul acela, mai poti să-mi spui asta doar dacă eşti foarte proastă sau insişti să trăieşti un scenariu, dar eşti o actriţă foarte proastă. Altfel, nu se acceptă.

Desigur, fraza asta se aude şi după sex, în timp ce-ţi fumezi liniştit ţigara. Şi tu, care consideri că e absolut normal şi OK ce s-a-ntâmplat, te gândeşti că tipa e sau foarte proastă, sau o mare ipocrită, sau puţin nebună. Şi nu ştiu cum sunteţi voi, dar eu am tendinţa să mă-ndepărtez de femeile care cred că propria lor sexualitate este o problemă sau, mai rău, că eu consider că sexualitatea lor este o problemă.

Şi tot n-am spus de ce sunt târfe. Pai, simplu: dacă simţi nevoia să cauţi scuze, consideri c-ai făcut ceva ce n-ar fi trebuit să faci. Dacă ştii că n-ar fi trebuit, şi mai devreme ştiai că n-ar trebui. Totuşi, ai făcut-o. Dacă nu voiai, nu ajungeai singură cu mine. Într-o cameră. Pe un pat. Deci, n-ai evitat să ajungi într-o situaţie care duce foarte uşor la sex, chiar dacă tu crezi că n-ar trebui să faci sex cu mine. Şi până aici e OK. Problema o reprezintă justificările de după.

Desigur, înţeleg jocurile. Şi chestiile spuse aşa, ca să fie spuse. Dar târfele chiar cred ce spun. Ele chiar cred că, deşi au insistat să urci la ele, n-au intentionat să şi-o tragă cu tine. Sau că, deşi le ştie bine jumătate din populaţia masculină a cartierului, iar cealaltă jumătate le ştie din poveştile primei jumătăţi, ele nu sunt genul care să şi-o tragă cu oricine. Desigur. Doar cu o groază de tipi suficient de discreţi încât să le spună tuturor prietenilor, eventual înflorind puţin aventura. Mulţumesc. Are logică. Acum ştiu sigur că există mulţi cu care nu te-ncurci: boschetarii, tocilarii şi cei care te refuză.

Din nou, pentru maimuţelele care n-au înţeles: nu sexul mult şi cu mulţi este problema, ci atitudinea „şi cu ştanga-n mine, şi cu sufletul în Rai”. Nu că nu s-ar putea, dacă priveşti lucrurile matur: ai vrut, ai făcut-o, să-ţi fie de bine! Tu şi câteva miliarde de oameni. Nasol e când gândeşti cam aşa:

Am vrut… de fapt nu, stai, că n-am vrut… ăăă… mi s-a părut atrăgătoare… nu… incitantă… nu… absurdă ideea de a ajunge în pat cu el, aşa că n-am căutat să-mpiedic, pentru că eram sigură că e imposibil, apoi am zis că, dacă tot suntem aici… nu… apoi s-a-ntâmplat ceva şi, înainte să-mi dau seama, el pompa ca nebunul şi eu strigam fel de fel de obscenităţi… dar nu sunt genul, aşa că nu ştiu ce s-a-ntâmplat.

Şi ajungem la eternele victime. Astea sunt târfe la fel de mari, tot din cauza atitudinii. Şi mă refer la genul de femeie care, după 75% din aventuri, se plânge că ea a crezut că e ceva serios. Şi înţeleg să te arzi o dată. Sau de două ori. Sau de maxim 5 ori. Dacă după 5 tipi care te-au prostit şi au profitat de tine tot n-ai învăţat ceva, înseamnă că eşti proastă sau îţi place rolul. Şi, decât să cauţi justificarea asta, mai bine o spui direct:

Mie-mi place sexul. Da, scoate-mă-n oraş, tratează-mă ca pe iubita ta, că asta e fantezia mea, apoi fute-mă şi părăseşte-mă, că astea sunt emoţiile pe care-mi place să le experimentez.

Şi e OK. Mai puţin OK e să bănuieşti ce urmează să se-ntâmple şi mai târziu să dai vina tot pe bărbat, că tu eşti mică şi naivă.

Ei, şi acum trebuie să sară nişte feministe să-mi spună că, de fapt, sărăcuţele fete procedează aşa tot din cauza bărbaţilor, că ei le desconsideră după ce iau ce-au vrut şi, în general, societatea este împotriva femeilor. Păcat că nu ţine.

Şi am 2 argumente irefutabile. În primul rând, societatea e formată şi din femei. Şi stim cu toţii că, oricum, femeile sunt mult mai grăbite să spună despre altele că sunt târfe. În al doilea rând, s-o luăm logic: tu faci un lucru şi consideri că e OK, dar crezi că eu nu voi considera că e OK. Poti s-o faci şi să mă laşi pe mine cu ideile mele învechite. Tu ştii mai bine ce e bine pentru tine, nu? Deci, dacă nu-mi convine, e treaba mea. Totuşi, preferi s-o faci şi să mă-mpaci şi pe mine. Deci, preferi să-ţi trădezi principiile în încercarea de a micşora posibilitatea ca eu să-mi fac o idee greşită despre tine.

Oricum, faptul că nu mă cunoşti măcar cât să ştii că nu te consider târfă spune multe despre tine. Şi despre prudenţa ta. De exemplu, că nu mă cunoşti nici cât să ştii dacă voi ţine povestea pentru mine sau îţi voi face publicitate în stânga şi-n dreapta. Şi aşa ajungi să te creadă lumea târfă: dai peste unul care crede că e mai mascul dacă povesteşte tot ce ţi-a făcut sau ar fi vrut să-ţi facă şi n-a avut curaj, dar pentru el e ca şi cum ţi-ar fi făcut, şi te transformă peste noapte în Jenna Jameson.

Deci, să fim înţeleşi: problema nu e cu câţi ţi-o tragi. Problema e cum şi cu cine ţi-o tragi şi, mai ales, ce faci şi spui după. Şi, în general, ce atitudine ai faţă de act. Poţi să ţi-o tragi cu 99 de bărbaţi şi să nu fii târfă. Şi poţi să ţi-o tragi cu 6 tipi şi să fii o mare târfă.

Cum zice Beck’s, cheia e la tine.

Post Navigation