Palme Intelectuale

Cu un PH al dracu' de scăzut

Archive for the tag “trăiește momentul”

Oamenii proști au talentul de a perverti orice


Unul din articolele precedente ale lui Vlad mi-a amintit de un fenomen pe care vreau de ceva timp să-l analizez. Nu, nu e vorba despre proștii care ies din rutina de FarmVille conducând beți și făcând curse cu domnii polițiști. Sau despre ce-nțelege lumea din legea atracției. E ceva mult mai iritant: pervertirea unor idei bune, în scopul folosirii lor pentru a justifica niște idioțenii.

Știu că totul este relativ, așa că n-are rost să mă mir că oamenii pot transforma orice într-o scuză pentru a se comporta de parc-ar fi adulmecat mult lipici. Dar e greu să nu mă enerveze un om care tocmai și-a consumat propria greutate în alcool și vrea să mai bea, deși este evident că deja nu mai deosebește stânga de dreapta și se-ndreaptă cu pași repezi spre momentul în care-și va găsi dragostea vieții în persoana propriei imagini în oglindă. Trebuie să ai o limită. E scuzabil să n-o ai până pe la 21-22 de ani (în cazurile extreme), dar, dac-ai ajuns la 24-25 și încă nu știi cât poți duce (și nu mă refer doar la alcool), ai o problemă. Și cum justifici asta?

Frateee, o viață am! Trebuie să trăiesc momentul, nu să-mi fac griji!

Sfinte căcat, nu asta! E cea mai idioată scuză. În primul rând, pentru că excesul de alcool nu-nseamnă că „trăiești momentul”, ci că ești certat cu realitatea. În al doilea rând, pentru că alcoolul te face să NU mai trăiești nimic. Când ești praf și simți că-ți fuge pământul de sub picioare, ultimul lucru la care te gândești este să „trăiești momentul”. Tu nu te poți ține pe picioare și faci… ce? Dansezi? Cânți? Sari dintr-un loc în altul? Nu. Te prăbușești pe prima canapea și adormi acolo. Dacă ești norocos. Dacă nu, s-ar putea să dormi într-un tufiș. Dacă ești ghinionist. Dacă ești blestemat, s-ar putea să dormi într-un șanț. E incredibil în ce locuri ajungi la beție cruntă (și cu ce femei te combini, dar asta e altă poveste).

Trăitul ăsta e cea mai complicată chestie de la Hristos încoace. Cel puțin, asta-nțeleg eu când îi văd pe proștii care „trăiesc momentul” și-și creează mai multe probleme decât merită plăcerea de care au parte când „trăiesc momentul”. E ca-n afaceri: scazi durerea (la figurat) din plăcere și obții plăcerea netă. Lor le dă cu minus, dar sunt prea proști ca să-și dea seama de asta. E ca și cum te-ai bucura c-ai făcut sex cu o femeie bună de tot, fără să te gândești că, oricât de bună ar fi fost femeia și oricât de tare ar fi fost partida, tot nu e combinație că te-ai ales cu sifilis. Chiar dacă vei mai trăi niște momente interesante.

Oricum, oamenii care nu știu când să se oprească (din băut, din tras pe nas, din jucat la ruletă, din mâncat și așa mai departe) mai au o scuză pentru care merită să-i strângi de gât:

Frate, scopul suprem în viață este maximizarea plăcerii!

A, da, hedonistule! Explică tu cum stă treaba cu viața și scopul. Întâmplător, sunt de acord cu ideea (fără să intrăm într-o discuție despre diferitele înțelesuri ale plăcerii), dar, dac-o folosești ca să justifici excesele, e ca și cum ai folosi instinctul sexual și altruismul ca scuză pentru viol: „Da, domnu’ judecător, dar transmiterea genelor este scopul suprem al oricărei ființe, iar când am văzut-o pe victimă, am simțit o nevoie nebună să-mi transmit genele. Ea n-a prea vrut, așa c-a trebuit să-i dau două bucăți și s-o leg, apoi, pentru că sunt altruist, mi-am mai chemat 3 prieteni să-și transmită și ei genele. Deci, domnu’ judecător, eu nu consider că sunt violator, ci un individ preocupat de respectarea legilor naturii.”

Hedonismul: o idee bună, dar prost înțeleasă. Pentru că animalul modern aude de plăcere și se gândește automat la alcool, prafuri, sex și mâncare. Așa-și maximizează el plăcerea. Cititul, un film bun și orice activitate care i-ar solicita creierul sunt de evitat. Păi cum, frate, să depui efort? Asta-i plăcere? Excesele și lenea înseamnă plăcere, domnu’ fraier care nu știe să trăiască!

Și nonconformismul. Vai, câți nonconformiști! E plină de nonconformiști și rebeli țara asta. Ce dracu’, nici nu mai e loc pentru conformiști! Pentru fiecare conformist există 2-3 nonconformiști. Genul de oameni care aruncă gunoiul pe jos, urlă-n autobuz și calcă pe iarbă (după ce completează semnul „Nu călcați iarba” cu „fumați-o!”, o glumă atât de veche și cunoscută încât nu mai e amuzantă, ci la fel de previzibilă ca obezitatea la un adolescent care mănâncă de la McDonald’s de 3 ori pe zi). Sau ăia care dau tag-uri cu marker-ul în autobuz. Ăia sunt artiști ai străzii. Își scriu numele peste tot, că de mai mult (de exemplu, să facă un graff adevărat) nu sunt în stare. Dar sunt nonconformiști. Provoacă haos, ceea ce va ajuta societatea să evolueze. Sau ceva de genul, că nu prea știu nici ei de ce mâzgălesc.

Mi se pare îngrijorător că orice idee poate inspira idioțenii sau poate servi la justificarea lor. Există oameni care-au văzut Fight Club și stau pe banii părinților, că ei nu se bagă sclavi, că vor libertate și sunt bărbați. Atât au înțeles ei: că trebuie să fie paraziți ca să evolueze. Alții au citit ceva despre programarea socială, s-au uitat la Matrix și acum sunt cei mai mari rebeli, într-o luptă continuă împotriva sistemului. Că un revoluționar adevărat asta face: urlă că e revoluționar și nu face nimic concret.

Prostia este fascinantă: îți dă capacitatea de-a-ți justifica orice idee sau comportament prin ceva (aproape) unanim apreciat. Aș vrea și eu să pot face asta. Aș vrea să pot să mă piș în metrou și să găsesc o scuză pentru asta. Să spun că e natural, iar eu nu cred în decență, pentru că decența e o minciună, o parte a matrixului social, iar eu trăiesc momentul, pentru c-aveam chef să elimin lichid și asta fac, că-s bărbat adevărat, ce faitclabu’ meu, și-mi maximizez plăcerea uitându-mă la fețele oripilate ale dronelor din jur care se pișă doar în vasul de toaletă și, ocazional, în tufiș, nu ca mine, unde am chef. Vasul de toaletă e o minciună, bă! Trăiți într-un sistem care vă face sclavi și vă spune să nu faceți ce vreți când și unde vreți, bă! Eu am văzut lumina.

Ca să vezi, merge! De mâine le dau clasă dronelor! De fapt, la drone, că limba română e tot un matrix mai mic care nu te lasă să vorbești cum vrei. Revoluție și nonconformism, bă!

Post Navigation